Jurnalul National: Fiecare actor are o anumita traire, cand primeste un anumit premiu. Da bine la CV? Ce ar insemna un premiu UNITER pentru Marius Stanescu? E posibil sa-l obtineti, nu?

Marius Stanescu: E posibil, da, pentru ca sunt nominalizat, nu din alte motive, asa cum e posibil sa nu-l iau. E cam singurul premiu care-mi lipseste. Ar fi o onoare. Eu vad premiile UNITER ca pe un gest care vine din partea colegilor de breasla si cel mai greu lucru pentru un actor e sa capete respectul colegilor lui pentru ceea ce face. Acest premiu, daca va veni, l-as interpreta ca pe o recunoastere a vietii mele in teatru.

Nuante si tipare

Asta, ca actor de teatru. Dar e firesc sa vina un premiu pentru teatru dupa multe altele pentru film?

Da, e firesc, de ce n-ar fi?

Pentru ca, pe plan international, suntem mai degraba recunoscuti ca avand o foarte buna scoala de teatru…

Asta-i adevarat! Dar aici sunt nuante… Vina - daca exista vreo vina - nu-i niciodata a actorului, ci a celui care dirijeaza: a regizorului. Eu imi apar meseria. Actorul e obligat, si-n teatru, si-n film, sa accepte ideea regizorala.

Nu poate s-o refuze?

Daca nu face filmul sau piesa, o refuza, dar din moment ce-a intrat acolo si i se pare interesant sa faca rolul ala, e obligat sa intre-n niste tipare care-l strang, nu exista o libertate deplina, mai ales la film. Filmul e o alta meserie decat teatrul. Se stiu mai putine despre filmul romanesc decat despre teatrul romanesc, pentru ca filmul, cand a iesit afara, n-a avut impactul puternic pe care l-a avut teatrul.

Privind in urma, ati considerat ca-n alt an, in alt rol, ati fost mai bun decat acum? De ce tocmai acum, la 40 de ani?

Asta deja nu mai e treaba mea. Eu nu fac meseria asta ca sa iau premii. S-a intamplat acum, e binevenita nominalizarea, vom vedea… Ar trebui - dar nu se-ntampla asta - ca in urmatoarea stagiune, daca iei acest cel mai important premiu pentru teatru din Romania, sa se puna spectacole pentru tine. Ceea ce nu se-ntampla. Si-atunci trecem in palmares, ne bucuram, da bine de CV… Important e ca spectacolul asta de la Nottara, al unui regizor foarte important, Bocsardi Laszlo, a fost luat in seama. Si asta… te mangaie putin pe cap…

E important?

Actorul intotdeauna are nevoie de recunoastere, ca altfel ar juca in baie…

Cand v-ati dat seama ca aveti ceva de zis in meseria asta?

Cred ca mi-am dat seama inca de la primul examen de admitere. In anul II m-a vazut domnul Vlad Mugur, la Casandra, si m-a angajat la Odeon. In anul I, am facut prima piesa de teatru si primul film. Poate ca, daca n-aveam nimic de spus, lucrurile se opreau.

Maestrul, drumul si ardeleanul

Ati ajuns la timp la intalnirile cruciale, cum a fost aceea cu Vlad Mugur? Ati avut modele?

N-am avut modele, niciodata nu mi-am spus: "Vreau sa fiu ca ala". Intalnirile sunt foarte importante. Si dupa intalniri urmeaza drumul. Drumul e important. Drumul de cautare al personajului pe care-l repeti, pe care-l filmezi. Rezultatul drumului deja nu te mai priveste pe tine, ci pe receptor. Daca lui ii place, e bine. Tie nu-ti place, oricum. Mie, cel putin, nu-mi place. Daca ma uit la un film de-al meu, nu-mi place sa ma vad nici o secunda. Bine ca nu ma vad cand joc teatru, ca s-ar putea sa nu-mi placa deloc. Or, asta-i un motor de a merge inainte.

Sunteti inscris la doctorat, iar colegii dvs. spun ca sunteti un doctorand foarte serios. De unde atata seriozitate la un nativ din Gemeni, care - zice-se ca se-apuca de mai multe lucruri si nu termina nici unul?

Seriozitatea mea nu-I de la zodie, ci de la mama, care-i profesoara de romana. Asa am fost eu invatat. In plus, sunt si ardelean: cand m-apuc de-un lucru, ala-i, ma duc pan’ la capat, ca altfel nu m-apuc de el!

Ce se-ntampla dupa 3 aprilie, oricare ar fi deznodamantul Galei?

La 4 aprilie incep repetitiile la "Masinaria Hamlet", in regia lui Dragos Galgotiu.