Fermecătoarea actriţă Valeria Seciu ne-a părăsit

Am iubit-o pe Valeria Seciu, această fascinantă actriță, de o feminitate ieșită din comun și de o frumusețe stranie. Valeria Seciu oficia pe scenă. Superbă, absolut superbă. Își alcătuia rolurile din zeci de nuanțe, cu o precizie infinită. Cu forța ei lăuntrică, își vrăjea spectatorii. Inegalabilă, nu numai pe scenă, dar și în cinematografie.

Valeria Seciu s-a născut la 2 august 1939 în Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (1964). De la absolvirea facultăţii, timp de 13 ani (1964-1977), a jucat în trupa Teatrului Naţional în spectacole precum: ”Eminescu” (1964), ”Răzvan şi Vidra” şi ”Apus de soare” (1967), ”Enigma Otiliei” (1968), ”Idiotul” (1969), ”Cui i-e frică de Virginia Wolf?”(1970), ”Pisica în noaptea Anului Nou” şi ”Jocul de-a vacanţa” (1971), ”Richard al III-lea” (1976).

A fost prezentă în multe piese jucate pe scena Teatrului Mic (încă din anul 1978), dintre care amintim câteva care s-au bucurat de mult succes: ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (1978), ”Maestrul şi Margareta” de M. Bulgakov (1980), ”Nişte ţărani” de Dinu Săraru (1981), ”Dama cu camelii” de AL. Dumas (1985), ”Pescăruşul” de Cehov (1993), ”Spirit” de Margaret Edson (2001), ”Cum gândeşte Amy” de David Hare, (2005), ”Furtuna” de William Shakespeare (2009), toate în regia Cătălinei Buzoianu, ”Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007) ş.a. A desfăşurat o activitate bogată şi pe scenele altor teatre bucureştene, jucând în piese precum: ”Hamlet” în regia lui Liviu Ciulei (2000 – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra), în piesa ”Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard în regia lui Alexandru Dabija, o producţie a Teatrului Act (Teatrul Studio din Timişoara, 2002), ”Cronica Sofistului” (Teatrul Act).

A fost Amanda în ”Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu (2006), reîntorcându-se pe scena Teatrului Naţional Bucureşti după o perioadă destul de lungă. În 2009, Valeria Seciu a jucat la Teatrul Mic rolul principal în spectacolul ”Doamna noastră din Pascagoula”, după ultima piesă scrisă de Tennessee Williams, în regia lui Florin Fătulescu, iar în 2012, în ”SatisFUCKtion” de Thomas Bernhard, regia Theo Herghelegiu. În 2011, a jucat pe scena TNB, în spectacolul ”Macbeth”, de William Shakespeare, în regia lui Radu Penciulescu.

În anii ’90, fără să părăsească scena Teatrului Mic, Valeria Seciu a înfiinţat Teatrul Levant, una dintre primele trupe independente de după revoluţie. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare importantă a actriţei cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul ”Pelicanul”, după August Strindberg. Această piesă a fost montată într-un spaţiu neconvenţional, într-un depozit al Sălii Dalles.

A deţinut peste 20 de roluri în filme: ”Casa neterminată” (1964), ”Un august în flăcări” (1974), ”Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), ”Lumini şi umbre” – serial TV (1979-1982), ”Bună seara, Irina” (1980), ”Dragostea şi revoluţia”, ”Vreau să ştiu de ce am aripi” (1983), ”Adela” (1984), ”Furtună în Pacific” (1985), ”Aurora” (2010), ”Roxanne” (2013) şi ”Sunt o babă comunistă” (2013).

A câştigat Premiul UNITER 2002 pentru cea mai bună actriţă, cu rolul doamnei Bering, din spectacolul ‘Spirit’, în regia Cătălinei Buzoianu, jucat pe scena Teatrului Mic. A obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul ”Înainte de tăcere”. În 2006, Valeria Seciu a primit Premiul UNITER pentru rolul principal din piesa ”Cum gândeşte Amy”, în regia Cătălinei Buzoianu. La Gala Premiilor UNITER, din aprilie 2007, cariera actriţei a fost încununată, fiindu-i oferit Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate. În 2009, tot la Gala Premiilor UNITER, Valeria Seciu a primit distincţia pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru rolul Gloucester din ”Lear”, regizat de Andrei Şerban pe scena Teatrului Bulandra din Capitală.

La fel de impresionantă și la 83 de ani în rolul Ranevskaia, într-o montare a lui Alexandru Lustig, în care am văzut-o marți seară la Televiziunea Română. Era o împlinire de vârstă, de experiență. Tot spectacolul a fost un triumf, cu subtile și dantelate nuanțe, un moment de răscruce în „citirea” lui Cehov.

Citește pe Antena3.ro