Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dansează balerinii: Andreea Vălean, Andreea Caleffi, Jacob Connor, Molly Hall, Carlotta de Mattei, Horia Bucur, Maxime Latapie, Emanuel Ippolito, Maria Gogonea, Răzvan Cacoveanu, Cristian Gîdoi.
Jurnalul unei iubiri este spectacol de teatru-dans inspirat de povestea reală dintre compozitorul George Enescu și prințesa lui iubită – Maria Cantacuzino (Maruca)
„Jurnalul unei iubiri” este un spectacol de teatru-dans și multimedia, pe muzică de George Enescu și avându-i în rolurile principale pe cunoscuții actori români: Irina Movilă, Gavril Pătru, Armand Calotă, alături de balerinii Operei Naționale București. Spectacolul este realizat prin proiectul ,,Lovitură de teatru la Operă”, un proiect care-și propune promovarea artiștilor români și a culturii române, în formule artistice variate.
Spectacolul, inspirat de jurnalul Mariei Cantacuzino – Enescu, are ca punct de plecare povestea reală de dragoste dintre compozitorul George Enescu și marea sa iubire, prințesa Maria Cantacuzino, poveste căreia regizoarea și coregrafa Andreea Tănăsescu îi dă viață prin imagini și sunete. La realizarea proiectului și-au adus o valoroasă contribuție artiștii: Cristina Barbu – scenograf, Dana Fries – designer vestimentar, Vali Chincișan – artist vizual, Cătălin Crețu – compozitor, Armine Vosganian – asistent regie, Andreea Vălean – balerină a Operei Naționale București, asistent coregrafie proiect, George Pleșca – asistent coregrafie proiect, coregraf independent.
O producție unică, la limitele posibilului, ce îmbină coregrafia performantă cu teatrul de expresie corporală, în imagini. Proiectul a fost creat printr-un program nou inițiat de către Opera Națională București, numit „Lovitură de teatru la Operă”, program dedicat artiștilor creatori români.
Sinopsis:
Structura spectacolului gravitează în jurul a şase personaje principale: Maria Cantacuzino (Maruca), George Enescu, domnul Ionescu, domnul Şeitan, Mihai Cantacuzino și Nellie (sora Marucăi). Scenele inspirate din fapte reale se derulează rapid, “cadrele” se shimbă aproape ca într-un film; textul spectacolului propune o radiografie a sufletelor acestor personalități remarcabile de altfel, care au fost mai înainte de orice – oameni. Replicile şi acţiunile se înfăşoară în jurul nucleului metafizic, constituit prin existenţa “D-lui Şeitan” – umbră şi alter ego, (termenul “şeitan” fiind un termen provenit din limba turcă şi însemnând: drac, diavol). Diavolul ghidează, încurcă şi reduce opţiunile personajelor, forţându-le să se autoanalizeze şi să se evalueze, evaluându-şi totodată propria lume. Dl. Şeitan taxează inconsistenţa şi derapajele din viaţa amoroasă – fuga de sine a Marucăi, dar și tarele lumii sociale care, urmează să se scufunde odată cu venirea comunismului. Singurul care observă degradarea și simte schimbarea radicală ce va urma este Constantin, fiul Marucăi, un tânăr inocent. (Povestea rezumându-se la perioada de timp cuprinsă între anii 1890 și 1935).
Spectacolul este construit asemeni unei călătorii simbolice, plecând de la povestea reală: Maria Tescanu Rosetti, viitoare prințesă Cantacuzino, pleacă la Florești să-și întâlnească viitorul soț promis – pe prințul Mihai Cantacuzino, însă este trădată de propria soră care face o pasiune oarbă pentru prinț. În fața ororii și a trădării trăite, (își găsește propria soră în pat cu soțul ei) Maruca se transformă din femeia timidă și timorată într-o femeie modernă și independentă, se răzbună și trăiește sub același acoperiș cu soțul ei doar de ochii lumii. Între timp își găsește refugiu în brațele altor bărbați celebri pentru care face pasiuni devastatoare. Mihai moare într-un accident de mașină, iar Maruca înțelege că libertatea pe care a tot căutat-o nu o poate găsi decât în propria ei inimă. Pe Enescu, marele compozitor l-a iubit sincer deși nu a reușit să-i fie cu adevărat loială. Maruca este permanent însoțită de umbră care-i aspiră forța vitală, o bântuie. Deopotrivă elanurile ei de libertate și umbrele ei sunt redate prin intermediul structurii coregrafice.
,,Spectacolul, inspirat de jurnalul prințesei Maria Cantacuzino – Enescu este un omagiu adus iubirii și femeii. Își propune să reînvie anume pagini de istorie dintr-o ipostază inedită, fără a avea pretenția de a se constitui într-un documentar ci rămânând în fond doar o realizare artistică – o operă de artă și ca orice operă de artă- o interpretare subiectivăa istoriei. Mulțumesc pe această cale direcției Operei Naționale București, în special domnului Daniel Jinga, pentru reala susținere acordată în concretizarea acestui proiect de suflet”, Andreea Tănăsescu regizoarea, coregrafa spectacolului și autoarea textului.
Regie, coregrafie, text: Andreea Tănăsescu
Multimedia: Vali Chincișan
Scenografie: Cristina Barbu
Costume: Andreea Tănăsescu, Daniela Fries
Sound design: Cătălin Crețu
Creație pălării: Gina Ivasuc
Asistent regie: Armine Vosganian
Asistenți coregrafie: Andreea Vălean, George Pleșca
Consilieri regie: Mihaela Bețiu, Irina Movilă
Adaptare, corectare text: Ana Tănăsescu
Distribuție:
26-02-2024
Maria Cantacuzino – George Enescu
Maria Cantacuzino la vârsta maturității:
Irina Movilă
Maria Cantacuzino tânără:
Marina Fluerașu
Enescu:
George Rotaru
Mihai Cantacuzino:
Richard Bovnotzky
Domnul Ionescu:
Emilian Mârnea
Șeitan:
Alexandru Chindriș
Alice Rosetti Tescanu:
Marioara Sterian
Nellie:
Valentina Boldurescu
Irene Blanc:
Adriana Irimescu
Martha Bibescu/ Doamna A:
Armine Vosganian
Solignee/ Margareta:
Alice Cora Mihalache
Doda:
Valeria Barba
Femeie în casă:
Camelia Matei
Domn 1:
Mihai Florea
Domn 2:
Ștefan Vătășoiu
Figurație specială:
Ana Mihai, Ioana Goia, Denisa Oprea, Elena- Camelia Matei, Cosmin – Gabriel Lipovanu, Alchihabi Al Amira Mariam, Petruș Niculae, Mihai Florea, Stefan Octavian Vătășoiu, Gabriel Popa, Daria Bușilă, Silvana Neda, Ștefan Doru Pătrașcu
