Cu aceeași forță creatoare și subtilitate artistică desăvârșită cu care și-a obișnuit publicul spectator, maestrul Dan Puric, unul dintre cei mai cunoscuți actori, eseiști și regizori din România, revine în lumina reflectoarelor alături de violoncelistul Adrian Naidin cu un eveniment cultural de proporții, intitulat „2 ROMÂNI”.
Spectacolul va avea loc pe 24 august, de la ora 20:00, la Grădina de Vară Herăstrău (Parcul Herăstrău, intrarea dinspre Arcul de Triumf) și reprezintă un discurs coerent, profund emoționant, ce vizează absurdul existenței, în formele sale cele mai surprinzătoare, transpus pe acordurile muzicale fascinante ale violoncelistului și compozitorului Adrian Naidin, un adevărat artist al cuvintelor atent meșteșugite.
DAN PURIC: „Pentru că este de ajuns ca să reîncepem să fim din nou ceea ce am fost și mai mult decât atât! S-a spus: „La ce bun artistul pe vreme de secetă? Ca să aducă aminte că există ploaia!” Și atunci, la ce bun „2 români” într-o Românie despărțită de sine? Ca să ne aducă aminte că am fost UNA, uniți în același Duh. Și-atunci în plină pustie a lumii de azi, noi, cei „2 români” ne cerem dreptul legitim la Primăvară. Vă invităm să-l cerem dimpreună! Să-l cerem dimpreună, amintindu-ne cine și ce am fost!
Ce minune și ce unicat de paradox acest popor român! Cum a putut el dăinui în fața istoriei atroce în mod neașteptat pentru celelalte popoare ale lumii, doar prin cele două cetăți ale sale indestructibile: CREDINȚA și UMORUL?! Am spus umorul și nu bășcălia, acea haină terfelită și murdară a omului căzut din condiția omeniei lui. Pesemne atunci când ne-a plămădit ca neam, El, Creatorul, atunci în momentul acela când sufla asupra bucății de lut care trebuia să fie poporul român, a zâmbit, având totuși neașteptat și o lacrimă în colțul ochiului.
„- Acesta va fi chipul tău cu care vei birui lumea! Du-te, nu te teme!”
A șoptit Atotputernicul acelei bucăți de lut, care tocmai prindea viață. Și astfel, din clipa aceea însfințită, noi ca neam am plecat la drum cu acel zâmbet de senin sufletesc plin de omenie, ce izvora parcă dintr-o adâncă înțelegere a lumii, fără nicio tresărire în fața urâtului, dar având în același timp, în colțul ochiului, acea Lacrimă eternă, rodul neprețuit de noi astăzi a unui neam nevinovat, ce-a trebuit mereu să plătească pentru alții.
Vă invit alături de bunul meu prieten, Adrian Naidin, și el o lacrimă de artist, acum, în momentele acestea de răstriște sufletească, să ne refacem imunitatea ființei românești, aducându-ne aminte dimpreună de acestă tainică și intraductibilă moștenire, de acest Sfânt Chip al neamului în care n-a fost niciodată loc pentru istoria meschină ce-a vrut și vrea să ne uite ca neam în negura ei, deoarece el, Chipul, l-a oglindit întotdeauna doar pe Bunul Dumnezeu!”