Ca un cântec

Dan Spătaru a fost un cântec! A bucurat publicul mai bine de 40 de ani. Cânta cu bucurie, cu dragoste, cu respect pentru public. Viaţa sa era un cântec.

Dan Spătaru spunea că se va lăsa de muzică atunci când nu va mai avea nimic de spus, când va simţi că publicul s-a săturat de muzica sa. Din păcate, moartea a fost nedreaptă cu el. L-a luat cu mult înainte să-şi termine povestea.

Nedreptatea aceasta ne-a atins pe toţi, lăsându-ne cu gustul amar al neputinţei, ne-a lipsit de bucuria de a asculta poveşti de iubire cântate de vocea cu timbru aparte.
Dan Spătaru a lăsat în urma sa sute de cântece, cele mai multe sunt şlagăre,  pentru că el cânta doar dacă melodia şi vorbele ei se potriveau cu sufletul său. Dacă se transmitea un mesaj.

Maestrul Temistocle Popa a fost unul dintre compozitorii care au colaborat cu Dan Spătaru de la începuturile carierei acestuia până în ultima clipă. Ultima piesă pe care i-a compus-o, "Jocuri de noroc", pe versuri de Aurel Storin, a fost creată, fără ştiinţa şi voinţa vreunuia, parcă pentru ca Dan Spătaru să îşi ia la revedere. "Jocuri de noroc/ Suntem oricând/ E o masă, doar, de joc,/ Acest pământ!/ Miza o plăteşti/ Cu viaţa ta/ Fiindcă lumea e un joc fără noroc! (...) În al lumii cazino/ În care ne-am trezit/ Dai tot ce ai pân' la sfârşit./ Jocuri de noroc,/ Suntem ca nicăieri,/ Terminăm aici,/ Şi-apoi jucăm în Cer."

Anul acesta se vor împlini şase ani de când Dan Spătaru a plecat dintre noi.