Primiţi cu flori

În istoriografia comunistă, România a fost prezentată ţară învinsă şi ocupată în război

În istoriografia comunistă, România a fost prezentată ţară învinsă şi ocupată în război

Arestarea lui Ion Antonescu nu a fost o mare surpriză pentru elitele româneşti, deoarece era evident că germanii nu mai puteau susţine frontul de Est şi că vor trebui să se retragă din calea sovieticilor. Era o chestiune de timp pînă la îndepărtarea mareşalului. Însă românii de rînd nu au făcut calcule politice după "actul" de la 23 august 1944. Ei credeau că s-a încheiat războiul, fără a se gîndi la ce însemna prezenţa Armatei Roşii aici sau campania pe frontul de Vest. Tocmai de aceea i-au întîmpinat cu flori pe ostaşii sovietici cînd au intrat în Bucureşti, oferindu-le comuniştilor fotografii "preţioase" pentru propaganda ce a urmat. Din poze rezulta că "poporul" iubeşte Uniunea Sovietică şi "glorioasa" ei armată.

ÎNVINGĂTORUL FACE LEGEA. Însă realitatea a fost cu totul alta, deoarece sovieticii aveau strategii bine stabilite privind rolul Europei de Est după conflagraţie. Cînd au intrat în al doilea război mondial, liderii de la Moscova nu plănuiau doar să-i învingă pe adversarii ideologici nazişti, ci şi să creeze un "scut de securitate" pentru URSS din ţările vecine. În perioada interbelică, prin Comintern, comuniştii moscoviţi finanţaseră mii de "tovarăşi ideologici" în aceste state, pregătindu-i pentru preluarea puterii la "momentul oportun".

Pînă în acest moment, arhivele acreditează ipoteza că URSS-ul nu a avut un plan special pentru comunizarea României, ţara noastră intrînd în sfera sa de influenţă o dată cu pătrunderea Armatei Roşii. Din luna mai şi pînă în octombrie 1944 toate regiunile au fost "împînzite" cu soldaţi sovietici, o dată cu înaintarea frontului anti-nazist. Trupele Moscovei n-au părăsit în totalitate România în "vînătoarea" lor de germani, lăsînd în ţară unităţi care să asigure "spatele frontului". Soldaţii sovietici s-au comportat ca forţă de ocupaţie, jefuind şi confiscînd la tot pasul bunurile private sau publice.

Marele Stat Major a protestat în mai multe rînduri faţă de staţionarea Armatei Roşii în România, însă Comandamentul Frontului II Ucrainean, condus de mareşalul Malinovski, a trimis la 15 noiembrie o notă ultimativă. Prin ea anunţa oficial că trupele sovietice vor rămîne pe loc, fiind încartiruite în trei divizii ce vor controla zonele: Ploieşti-Valea Prahovei, Bucureşti şi Arad-Deva-Petroşani.

"Sosesc trupe ruse în jurul Capitalei. Avem mari nemulţumiri, întrucît bande de soldaţi ruşi jefuiesc şi mai ales confiscă toate automobilele, fără vreun control. Ofiţerii lor îmi spun că ştiu de armistiţiul cerut, dar pînă la semnarea lui sîntem tot în război"
Constantin Sănătescu - 31 august 1944

"Se convoacă Consiliul Superior al Oştirii. Ministrul de război ne face cunoscut că ruşii au dispus să se golească toate cazărmile din principalele oraşe, întrucît aici se vor instala trupele lor, pe motivul că nu au cazărmi în Rusia şi e sărăcie acolo"
Constantin Sănătescu - 16 iunie 1945