x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Lucreţia Ciobanu O prezenţă scenică aparte

O prezenţă scenică aparte

07 Apr 2008   •   00:00

“Este foarte greu în zona Lucre­ţiei Ciobanu să abordezi folclo­rul, este aproape imposibil ce a făcut.”

“Este foarte greu în zona Lucre­ţiei Ciobanu să abordezi folclo­rul, este aproape imposibil ce a făcut.”

Interpreta Florica Bradu îşi amin­teşte de Lucreţia Ciobanu încă din co­pilărie: “Am cu­noscut-o ca artist în cadrul familiei mele – a fost iubită de părinţii mei, ţărani din Şicula, Arad, pe atunci ascultându-se foarte mult la radio”.

Mai târziu, după lansarea Floricăi Bra­du, destinele celor două au avut şi alte puncte comune: “M-au încercat cele mai profunde emoţii când am fost cu Lucreţia Ciobanu pe aceeaşi scenă. Am rămas o admiratoare a ei pentru totdeauna. Am fost în mai multe turnee cu Filarmornica din Arad, prilej cu care am vorbit mult cu ea. S-a legat un mare ata­şa­ment, am simţit că mă iu­beş­te, ca interpretă şi ca om. Este o femeie frumoasă «Doam­na munţilor» şi o pre­zenţă foarte puternică”, ne-a povestit Florica Bradu.

 

CONSECVENŢĂ. Cu timpul, aceasta a descoperit şi alte calităţi ale Lu­creţiei Cio­banu: demnitatea, consec­venţa în ceea ce priveşte folclorul autentic, “dogmă” de la care nu ac­ceptă să se abată sub nici un chip. Pentru Lucreţia Cio­banu, folclorul autentic este o “misiune pa­triotică, re­pre­zentând valorile neamului, tradiţia”.

“Are un glas unic, răsuna sala când cânta, chiar şi atunci când staţia de amplifi­care nu servea pe toată lu­mea. Vocea este bine contro­la­tă, iar repertoriul impresio­nant. Este foarte greu în zona dânsei să abordezi folclorul, este aproape imposibil ce a făcut. Cred că toată lu­mea o respectă”, ne-a spus Florica Bradu.

 

PUBLIC ÎN EXCES. “Eu, Lucreţia şi Ion Cristo­reanu am fost într-un spectacol la Cisnădie, în judeţul Sibiu, la Şcoala populară de artă. I-am cerut voie să stau la intrare să o văd, însă, când a intrat, mi s-a părut ceva ex­tra­ordinar: a cântat din spa­tele orchestrei, copiii din public erau şi pe scenă. O adulam şi învăţam de la dânsa”, ne-a mărturisit ­Flo­rica Bradu.

“Regina munţilor” are o puternică personalitate artistică, fiind “o interpretă care a impus respect şi demnitate prin acea prezenţă scenică aparte, ce a făcut-o unică”, ne-a mărturisit Teodor Isaru, redactor muzical la Radio România Actualităţi. “Deseori, noi, redactorii muzicali din Radio şi Televiziune, avem obligaţia să selectăm cele mai îndrăgite melodii populare, ajunse printre pre­fe­rinţele muzicale ale marelui public. Cu siguranţă, nimeni nu ar putea uita cântecele Lucreţiei Ciobanu”, a spus acesta.

“Încă de la în­ce­put, când realiza în stu­diourile Radio – încăperi sfinte pentru cultura româ­nească – primele în­registări, a avut parte de acel gram de noroc proverbial. În 1956, Lucreţia Cio­ba­nu în­tâl­nea pe unul dintre înteme­ietorii Orchestrei de mu­zică ­popu­lară Radio, violo­nis­tul Ion Luca Bănăţeanu, pri­mul dirijor al acestei prestigioase formaţii instrumentale”, ne-a povestit Teodor Isaru.

 

STIL. Mai mult decât atât, imprimările de la acea vreme au un farmec aparte, regăsindu-se în ele vocea tânără a Lucreţiei Ciobanu. “Cu trecerea anilor, ma­joritatea cântecelor des­co­perite de marea interpretă în toate subzonele folclorice ale Ardealului şi Banatului au avut parte de un veşmânt orchestral gândit de un mare muzician, George Vancu, un cunoscător al stilurilor mu­zicale în special din Transilvania, poate singurul dintre dirijorii Orchestrei populare Radio care a impus un stil de neegalat până acum”, spune Teodor Isaru.

“A fost un pri­vi­legiu pentru mine la început de drum profesional, să am ocazia de a întâlni «un om» – Lucreţia Ciobanu – care ştie să încurajeze şi să susţină pe cei care au adevărată chemare şi poartă în suflet acest gen muzical unic – folclorul românesc. Cântecele doinite şi doinele propriu-zise au avut întotdeauna un loc im­portant în sufletul acestei mari artiste a Ardealului”, încheie Teodor Isaru.

 

“Un interpret, când intră în scenă, trebuie să domine sala prin prezenţă, să fie îmbrăcat frumos şi să cânte frumos. Lucreţia Ciobanu era împotriva avalanşei de interpreţi care se nasc peste noapte, fără a se mai face o selecţie bazată pe valoare. Prea mulţi şi fără nici o lege...”

Florica Bradu


“Îmi amintesc de o înregistrare cu totul specială a Lucreţiei Ciobanu, «Doina ­oltenească», o ­bijuterie muzicală, pe lângă alte ­binecunoscute creaţii ale genului din tot Ardealul – «Codrule bătrânule», «Cine are dor pe vale», «Sus la crâşmă-n dealul mare» –, cântec dedicat lăutarului Laie Chiorul, pe versurile lui O. Goga”

Teodor Isaru

×