Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Este foarte greu în zona Lucreţiei Ciobanu să abordezi folclorul, este aproape imposibil ce a făcut.”
“Este foarte greu în zona Lucreţiei Ciobanu să abordezi folclorul, este aproape imposibil ce a făcut.”
Interpreta Florica Bradu îşi aminteşte de Lucreţia Ciobanu încă din copilărie: “Am cunoscut-o ca artist în cadrul familiei mele – a fost iubită de părinţii mei, ţărani din Şicula, Arad, pe atunci ascultându-se foarte mult la radio”.
Mai târziu, după lansarea Floricăi Bradu, destinele celor două au avut şi alte puncte comune: “M-au încercat cele mai profunde emoţii când am fost cu Lucreţia Ciobanu pe aceeaşi scenă. Am rămas o admiratoare a ei pentru totdeauna. Am fost în mai multe turnee cu Filarmornica din Arad, prilej cu care am vorbit mult cu ea. S-a legat un mare ataşament, am simţit că mă iubeşte, ca interpretă şi ca om. Este o femeie frumoasă «Doamna munţilor» şi o prezenţă foarte puternică”, ne-a povestit Florica Bradu.
CONSECVENŢĂ. Cu timpul, aceasta a descoperit şi alte calităţi ale Lucreţiei Ciobanu: demnitatea, consecvenţa în ceea ce priveşte folclorul autentic, “dogmă” de la care nu acceptă să se abată sub nici un chip. Pentru Lucreţia Ciobanu, folclorul autentic este o “misiune patriotică, reprezentând valorile neamului, tradiţia”.
Citește pe Antena3.ro
“Are un glas unic, răsuna sala când cânta, chiar şi atunci când staţia de amplificare nu servea pe toată lumea. Vocea este bine controlată, iar repertoriul impresionant. Este foarte greu în zona dânsei să abordezi folclorul, este aproape imposibil ce a făcut. Cred că toată lumea o respectă”, ne-a spus Florica Bradu.
PUBLIC ÎN EXCES. “Eu, Lucreţia şi Ion Cristoreanu am fost într-un spectacol la Cisnădie, în judeţul Sibiu, la Şcoala populară de artă. I-am cerut voie să stau la intrare să o văd, însă, când a intrat, mi s-a părut ceva extraordinar: a cântat din spatele orchestrei, copiii din public erau şi pe scenă. O adulam şi învăţam de la dânsa”, ne-a mărturisit Florica Bradu.
“Regina munţilor” are o puternică personalitate artistică, fiind “o interpretă care a impus respect şi demnitate prin acea prezenţă scenică aparte, ce a făcut-o unică”, ne-a mărturisit Teodor Isaru, redactor muzical la Radio România Actualităţi. “Deseori, noi, redactorii muzicali din Radio şi Televiziune, avem obligaţia să selectăm cele mai îndrăgite melodii populare, ajunse printre preferinţele muzicale ale marelui public. Cu siguranţă, nimeni nu ar putea uita cântecele Lucreţiei Ciobanu”, a spus acesta.
“Încă de la început, când realiza în studiourile Radio – încăperi sfinte pentru cultura românească – primele înregistări, a avut parte de acel gram de noroc proverbial. În 1956, Lucreţia Ciobanu întâlnea pe unul dintre întemeietorii Orchestrei de muzică populară Radio, violonistul Ion Luca Bănăţeanu, primul dirijor al acestei prestigioase formaţii instrumentale”, ne-a povestit Teodor Isaru.
STIL. Mai mult decât atât, imprimările de la acea vreme au un farmec aparte, regăsindu-se în ele vocea tânără a Lucreţiei Ciobanu. “Cu trecerea anilor, majoritatea cântecelor descoperite de marea interpretă în toate subzonele folclorice ale Ardealului şi Banatului au avut parte de un veşmânt orchestral gândit de un mare muzician, George Vancu, un cunoscător al stilurilor muzicale în special din Transilvania, poate singurul dintre dirijorii Orchestrei populare Radio care a impus un stil de neegalat până acum”, spune Teodor Isaru.
“A fost un privilegiu pentru mine la început de drum profesional, să am ocazia de a întâlni «un om» – Lucreţia Ciobanu – care ştie să încurajeze şi să susţină pe cei care au adevărată chemare şi poartă în suflet acest gen muzical unic – folclorul românesc. Cântecele doinite şi doinele propriu-zise au avut întotdeauna un loc important în sufletul acestei mari artiste a Ardealului”, încheie Teodor Isaru.
“Un interpret, când intră în scenă, trebuie să domine sala prin prezenţă, să fie îmbrăcat frumos şi să cânte frumos. Lucreţia Ciobanu era împotriva avalanşei de interpreţi care se nasc peste noapte, fără a se mai face o selecţie bazată pe valoare. Prea mulţi şi fără nici o lege...”
Florica Bradu
“Îmi amintesc de o înregistrare cu totul specială a Lucreţiei Ciobanu, «Doina oltenească», o bijuterie muzicală, pe lângă alte binecunoscute creaţii ale genului din tot Ardealul – «Codrule bătrânule», «Cine are dor pe vale», «Sus la crâşmă-n dealul mare» –, cântec dedicat lăutarului Laie Chiorul, pe versurile lui O. Goga”
Teodor Isaru
