Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu celebra artistă s-a cunoscut la Tîrgu-Jiu. După o colaborare temeinică şi-au unit destinele.
Cu celebra artistă s-a cunoscut la Tîrgu-Jiu. După o colaborare temeinică şi-au unit destinele.
Povestea lui şi a doamnei Maria Cornescu a transpus-o cu emoţie în glas. A evitat detaliile, dar s-a întors în timp pentru a da frîu liber amintirilor: “Da, ne-am cunoscut la Tîrgu-Jiu, în perioada în care eu cîntam la Doina Gorjului. A venit la un spectacol acolo şi a întrebat: «Unde este Nelu Bălăşoiu? Vreau să-l cunosc!». Colegii m-au informat şi m-am dus la dumneaei, acolo, la scenă. Cînd m-a văzut mi-a zis: «Tu eşti Nelu?»… «Da, eu sînt!». «Hai, vino puţin!». Şi m-a întrebat dacă nu vreau să cîntăm împreună. Era o femeie frumoasă… eu nu am mai văzut-o de foarte mult timp, dar presupun că şi-a păstrat strălucirea”.
Citește pe Antena3.ro
ÎnregistrĂrile. “Am acceptat să colaborez cu ea. Nu ne întîlnisem ca persoane, dar, din auzite, ne ştiam destul de bine. Eram chiar în concediu şi am fost chemat de dumneaei să facem cîteva texte. Am mers la Craiova şi în două zile am creat cinci texte pe care le-am propus Electrecordului. Acolo era un om de mare valoare, un suflet extraordinar, fostul director Carţiş. Soţia dumnealui era cîntăreaţă de operă şi un om de muzică. Ne-a acceptat absolut totul şi ne-a zis: «Măi copii, poimîine vă dau studioul şi orchestra!». Şi împreună cu Orchestra Radio am făcut acele imprimări. Primele noastre piese pe un disc mic de 45 de rotaţii pe minut. De acolo am început colaborările, iar mai tîrziu am devenit şi soţi. Avem şi o fetiţă împreună, dar îmi pare rău că nu am mai văzut-o de foarte mult timp. Probabil că nu merit…”
Gust amar. Viaţa personală a traversat multe momente. Plăcute şi mai puţin plăcute. Cel mai mult însă l-a bucurat acea reacţie care venea de pe scenă. Asta era pîinea, apa… toată hrana lui. “Chiar dacă nu mîncam trei zile, continuă Nelu Bălăşoiu, dar îi vedeam pe oameni că mă aplaudă, că zîmbesc, că mă respectă, căpătam cea mai mare satisfacţie. Nu ştiu, n-am fost eu cine ştie ce mare cîntăreţ, dar uite că m-a iubit şi pe mine cineva. În ceea ce priveşte latura sentimentală, părţile frumoase au fost probabil acelea pe care le-am simţit numai eu. Sau eu le vedeam şi altcineva nu. Este foarte adevărat că am iubit două femei în viaţa mea foarte mult. Nu le dau numele. Însă în momentul în care cineva te trădează este normal să-ţi lase un gust amar. Eu m-am dus cu totul lîngă o persoană, cu dragostea, cu toată fiinţa mea, iar ea a plecat în altă parte. Păi plecată să fie pe veci! Am luptat cu mine însumi enorm, ca să pot uita, şi am reuşit.”
O mîngîiere. “Vedeţi, eu sînt ca un pustnic aici. După cîte cred eu, am tot confortul. Am unde să dorm bine, am încălzire, am o sufragerie, un birou, tot ce-mi trebuie. Am ce să mănînc, dar nu am altceva… nu am mîngîiere. Nu mai zic din suflet, dar măcar să fie fals cineva, aşa cum s-a întîmplat şi pînă acuma. Pe de altă parte şi eu sînt vinovat şi nici nu vreau să mai fiu acela care am fost, un nimic şi un nimeni în faţa cuiva.
De sînge am trei copii şi mai am încă doi înfiaţi, pe care îi cheamă tot Bălăşoiu. Sînt oameni la casa lor, copii foarte cuminţi, inteligenţi. Probabil că şi noi, cei care i-am crescut, am încercat să le dăm, să le insuflăm caracterul care îi trebuie unui om să trăiască liniştit şi bine pe pămînt”.
