Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Colinda are meritul de a aduce alături simţiri omeneşti de mare valoare. Când doi iubitori ai colindelor se întâlnesc, pe cer se mai naşte o stea.
Fiecare om are steaua lui norocoasă, dar sunt pe cer şi stele mai mari, "stele de grup", am putea spune. Sunt aştrii care ţin sub aripa lor oamenii de valoare. O astfel de stea i-a alăturat pe Ştefan Hruşcă şi Sorin Apan, doi iubitori ai colindelor.UNIŢI DE COLINDE
Ştefan Hruşcă venea în comunism şi aducea în prim-plan colindele. Sorin Apan dorea, la rândul lui, să ducă în lume, ca pe un mesaj de-al Domnului, colinda. Iubirea comună pentru cântecul Sărbătorilor de Crăciun i-a adus aproape. "Îl cunosc pe Ştefan încă din 1982, când l-am văzut cântând în satul lui natal Ieud, cu ocazia celebrării unuia dintre primele texte de limba română, şi anume Codicele din Ieud. Eram atunci în primul an de învăţământ ca profesor de fizică în Bogdan Vodă, pe Valea Izei.
L-am abordat personal abia în 1985, de Crăciun, vrăjit fiind de muzica lui şi mai ales de curajul primului care a relansat această adevărată instituţie culturală care este colinda, şi asta în plin comunism, când nimeni nu se risca public, nici chiar Biserica. Aveam acelaşi curaj de a asuma şi transmite tradiţia elevilor mei, în calitate de tânăr profesor revenit în Maramureş", povesteşte Sorin Apan.
În acea iarnă l-a rugat pe Ştefan să vină să cânte colinde în Şcoala din Bogdan Vodă pentru vreo 40 de elevi de-ai lui din Braşov, pe care profesorul Apan îi adusese pentru colindă şi colindat.
"Ne-am cucerit reciproc de la prima privire, ca unii care cunoşteau sau intuiau fiecare în felul său valoarea culturală şi miza spirituală şi naţională a colindei şi colindatului. Oricum, pentru amândoi, colinda a fost evident un dar al Maramureşului în care ne-am născut în 1957. În condiţiile în care şi ţăranii se temeau puţin pentru elevii veniţi de la Braşov în număr atât de mare la colindat, după concertul lui Ştefan din şcoală au urmat trei zile şi trei nopţi de colindat pe la case." De atunci, vreme de câţiva ani buni, de Sfântul Ştefan, a treia zi de Crăciun, Ştefan i-a primit la casa lui din Ieud, la colindat.
STUDII LA LUMINA LUMÂNĂRII
Sorin Apan rememorează cu plăcere, cu emoţie o întâmplare din vremea primelor colinde cântate împreună cu Ştefan. "Nu pot să uit surpriza făcută în primul an şi exclamaţia debordând în lacrimi de emoţie şi bucurie a mamei sale, «Ştefane, ţi-or venit colindători!». Eram nu glumă, aproape un vagon! Aveam senzaţia unui vis frumos în atmosfera înzăpezită dintre dealurile Maramureşului.
Am uitat să vă spun însă că braşovenii învăţaseră colindele oarecum în secret cu câteva zile înainte în şcoala din Bogdan Vodă de la copiii maramureşeni, la lumina lămpaşelor şi lumânărilor; în condiţiile în care Ceauşescu ne tăiase curentul electric de pe la orele 5:00 după-amiaza. Cu Ştefan au simţit că au în faţă un om mare şi frumos în adevăratul sens - cosmologic - al cuvântului." S-a legat atunci o prietenie trainică.
Cei doi au colaborat la câteva albume cu material folcloric din Maramureş. Profesorul Apan este foarte bucuros şi se mândreşte cu faptul că Ştefan Hruşcă a selectat în repertoriul său câteva piese extrase şi propuse de dânsul din folclorul maramureşan. "Am avut de atunci mereu sentimentul că sunt şi eu împreună cu colindătorii mei, generaţie după generaţie, admis şi admişi în ceata selectă a lui Ştefan, singura în stare să colinde şi să descuie româneşte toate casele şi toate inimile oamenilor aşa cum numai şi numai Sfântul Duh ştie s-o facă. Este astăzi o mare problemă să selectezi folclorul, să elimini zgura căzută pe tradiţie. Trebuie să fii tu ales, şi Ştefan este. Îi doresc mulţi ani fericiţi «vătafului de ceată fără frontiere», prietenului meu Ştefan. Cu mult drag, pentru el, Sorin Apan."
