De o fiinţă cu Harul

Tamara Buciuceanu este ea însăşi un Spectacol.

Dinu Săraru
(Slătioara, 1 august 2009)

Artist născut, iar nu făcut, de o fiinţă cu Harul, ca să parafrazez o formulă evanghelică, şi anume cu Harul comic, Tamara Buciuceanu se înscrie, cred, spre onoarea ei, într-o familie ilustră din care au strălucit pe scena de scândură, îndeosebi, un Iancu Brezeanu, Actorul (şi Personajul) iubit al lui Caragiale, dintre cei vechi, o Silvia Dumitrescu Timică, dintre cei mai apropiaţi, apoi un Birlic, un Giugaru, un Marcel Anghelescu din trupa lui Sică Alexandrescu, un Mihăilescu Brăila, un Dem Rădulescu-Bibanu şi, în sfârşit, dintre cei mai tineri de tot, încă în rol, la peste 90 de ani!

Beligan, cu care are în comun drept trăsătură definitorie, "defectul" talentului de a fi întotdeauna mai puternic decât eroul interpretat, şi atât de fericit personal recreat după chipul şi asemănarea lui, încât, repet, întotdeauna, aceştia amândoi au fost mai întâi Actorul şi apoi Personajul. Aşa s-a făcut că Beligan şi-a îngăduit să joace şi Agamiţă Dandanache, în care a fost acasă şi egalabil cu Ion Manu, dar şi Richard al III-lea!, rămânându-ne de la el amintirea lui "Beligan paradoxal, în Richard al III-lea!". Hemingway, mi se pare, a recunoscut criticilor săi "eroarea" de a face să treacă "defectele" scrisului său drept merite distinctive ale personalităţii sale scriitoriceşti, ale individualităţii sale atât de puternice. Tamara Buciuceanu în Coana Chiriţa a fost la fel de mare ca Miluţă Gheorghiu, în travesti, la Naţionalul din Iaşi. Am avut în faţă pe scenă mai mult decât personajul Coana Chiriţa, am avut-o în faţă şi ne-a rămas definitiv exemplar, model, reper, criteriu de valoare în memorie Tamara Buciuceanu în rolul Chiriţa! Sunt cazurile rare în Teatru, venind să ilustreze forţa Talentului, Harul, Unicitatea.

SIMBOL. Tamara Buciuceanu este ea însăşi singură în scenă, un Spectacol. Un spectacol întreg. Vitalitatea, Robusteţea, Firescul, Naturaleţea copleşitoare toate, şi fascinante deopotrivă, fac din Tamara Buciuceanu un Simbol al ideii de Teatru. Afişul ei, azi, aproape că nu mai are nevoie de alte informaţii privind scriitorul, piesa, rolul, regizorul, scenograful, teatrul în chestie, ca să zic aşa.

Beligan vine azi în scenă la peste 90 de ani şi umple sala fără nimeni altcineva decât amintirile sale şi publicul, crede, ştie, e mulţumit că a fost la Teatru.

Tamara Buciuceanu şi ea se confundă azi pentru un public uriaş cu ideea de Teatru. E Teatrul viu!

Ce se poate spune mai mult despre un Actor?!

EMOŢIE. Când a intrat în biroul Directorului General al Teatrului Naţional să mă "roage" să accept transferul ei de la Bulandra la Naţional, am fost la fel de emoţionat ca atunci când au revenit pe prima scenă a ţării Carmen Stănescu, Raluca Zamfirescu, Ion Lucian, Valeria Gagialov şi, fireşte, Beligan însuşi, căruia i-am şi făcut, spre uimirea întregii obşti, un "Cabinet personal Radu Beligan" peste drum de biroul directorului general unde slujise Naţionalul mai mult de un sfert de veac!

Tamara Buciuceanu intra pentru prima dată la Naţional, dar mi se părea că nicăieri nu putea fi mai acasă la EA!

Tamara Buciuceanu este ea însăşi singură în scenă un Spectacol. Un spectacol întreg. Vitalitatea, Robusteţea, Firescul, Naturaleţea copleşitoare toate, şi fascinante deopotrivă, fac din Tamara Buciuceanu un simbol al ideii de Teatru.
Dinu Săraru - scriitor

Tamara Buciuceanu în Coana Chiriţa a fost la fel de Mare ca Miluţă Gheorghiu în travesti la Naţionalul din Iaşi. Am avut în faţă pe scenă mai mult decât personajul Coana Chiriţa, am avut-o în faţă şi ne-a rămas definitiv exemplar, model, reper, criteriu de valoare în memorie Tamara Buciuceanu în rolul Chiriţa!

Când a intrat în biroul directorului general al Teatrului Naţional să mă "roage" să accept transferul ei de la Bulandra la Naţional am fost la fel de emoţionat ca atunci când au revenit pe prima scenă a ţării Carmen Stănescu, Raluca Zamfirescu, Ion Lucian, Valeria Gagialov şi Beligan.
Dinu Săraru - scriitor