x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

2004: Căuta mulţimile; 2010: Îl caută mulţimea

0
Autor: Dan Constantin 01 Oct 2010 - 00:00
2004: Căuta mulţimile; 2010: Îl caută mulţimea


Toamna protestelor arată în primul rând cât de mult s-a îndepărtat Pu­terea de România. Ţara simte pe propria-i piele eşecul regimului Băsescu, în­ţepenit într-o politică de austeritate draconică. Zecile de mii de oa­meni care ies la manifestaţiile de pro­test sunt doar vârful aisbergului. Ne­mul­ţumirea porneşte de la talpa ţării şi se opreşte în vârful piramidei so­ci­a­le.

Am spus sociale, şi nu politice, pen­tru că instituţiile politice, parti­de­le sunt, în multe cazuri, cu paşi mulţi în urma majorităţii tăcute. Chiar în condiţiile radicalizării mişcărilor so­ci­a­le sunt voci în partide - inclusiv din Opoziţie - care speră în rez­ol­va­rea de la sine a schimbării atât de ne­cesare. Există riscul ca acest vârf al pro­testelor stradale să fie ratat de po­li­­ti­cienii Opoziţiei, unii surprinzător de indecişi, cu mesaje confuze, care de­­zamăgesc populaţia nemulţumită pro­­fund de curba de sacrificiu la care este supusă.

Cum să perceapă pen­sio­­­narii, profesorii, medicii, poliţiştii aceste şovăieli vizibile, glumiţele şi să­geţile pe care şi le trimit politicienii în­­tre ei. Băsescu are o capacitate de dez­­binare recunoscută şi bine exersa­tă de-a lungul carierei lui politice. El a reuşit - evident în conspiraţie cu o echipă restrânsă - să arunce în aer gu­­ver­ne, să spargă coaliţii, să dizolve pla­nuri ale Opoziţiei. Această armă fo­­lo­sită excesiv are însă şi riscuri pentru marele combinator. Băsescu a de­ve­­nit previzibil şi a pierdut un factor esen­ţial al acestei gherile: surpriza. Epi­­sodul mazilirii lui Blaga era de mult previzibil şi folosirea a două şepci aruncate în curte la Cotroceni ca protest arată sărăcie de imaginaţie.

Pentru a clama lozinca lui Stalin - „Ţa­ra, în pericol" - El lidero minimo avea nevoie de mai mult decât şepci şi imagini trucate cu pistoale în toc. A dat drumul la trompetele piticilor care au decretat că Blaga a condus o lo­vi­­tu­ră de stat (!!). Nebunia propa­gan­dei de la Cotroceni pare să fi sărit gardul Palatului, în stradă, şi merge tip­til, insinuându-se pe Calea Victoriei.

Mitingul ajuns la poarta Pre­şe­dinţiei l-a înspăimântat de moarte pe ocupantul postului. Pur şi simplu a dispărut de la locul de muncă, fără a putea spune unde a fost. Luându-l în serios, i-am putea cere să-şi taie leafa pentru ziua de 24 septembrie. Mulţimea l-a căutat, a dorit un dialog cu Preşedintele, dar cererea a fost re­fu­za­tă de omul politic care, până nu de­­mult, tânjea la contactul cu „po­po­rul". Acum poporul nu-l prea mai vrea, iar sloganul „Ieşi afară, javră or­­dinară!" va deveni un hit pentru re­fe­rendumul de suspendare, dacă se va ajunge la el.
Când conducătorii se tem să iasă în mulţime şi nu mai pot suporta flu­ie­ră­turile, înseamnă că au piedut partida.

Populaţia nu mai suportă regimul Băsescu, iată realitatea la care clasa politică urmează să-şi raporteze acţiunile.
Băsescu Traian are de partea lui tot mai puţini susţinători - o do­ve­desc son­dajele şi luările de poziţie tot mai ane­mice ale vocilor cu pres­ta­nţă din PDL. Majoritatea guvernamentală scâr­ţâie, serviciile cârtesc, Po­liţia îl dezavuează la scenă des­chi­să. Ru­pe­rea şandramalei construi­te pe in­te­re­se de grup, având ca liant fri­ca de a pierde puterea şi spaima de a ieşi la i­vea­lă mizeria unor afaceri - Hayssam, Doi şi un sfert, arestarea unor adversari - nu poate întârzia. Dan Voi­cu­les­cu a propus un calendar logic al sfâr­şitului regimului Băsescu. El ur­mează paşii constituţionali care sunt aşteptaţi cu speranţă de poporul min­ţit care realizează cât de fals a fost votul din 2008.

Vulnerabilitatea pentru siguranţa naţională a devenit chiar omul de care s-au legat speranţele dovedite false. Să nu ne facem iluzii că insula de Putere refugiată în spatele zi­du­ri­­lor Cotrocenilor va ceda! Paşii con­s­ti­tuţionali trebuie făcuţi alert, până nu explodează mămăliga.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de