„Adriane, dă-ne cărţi!”

De multă vreme istoria consemna că cel mai des auzită cerere din mijlocul unor mulţimi era: „pâine şi circ”! Chiar din Antichitate, gloata de oameni pretindea să i se asigure pâinea zilnică şi distracţia reprezentată de luptele de gladiatori şi de cursele de cai înhămaţi la trăsurici. Prin scurgerea anilor s-a mai schimbat situaţia, mulţimile s-au trezit şi au scandat „libertate, libertate” sau „dreptate, dreptate”! La noi, chiar în ultimele zile, românii au inventat scandări originale, izbucnite din piepturile a mii de oameni. „Vrem să muncim” cereau manifestanţii din industria de hoteluri, restaurante, cafenele, închise lungă perioadă, din pricina balaurului de virus, apoi deschise şi încuiate peste puţine zile. Mii de oameni, care au fost prinşi în reţeaua asta de servicii, au ajuns fără salarii, cu locuri de muncă închise cu lacătul de Guvern, şi îşi cereau locuri de muncă, în care să-şi câştige salariul pentru traiul de zi cu zi. Tot acum puţine zile, o altă scandare nemaiauzită, mii de pelerini cereau la Iaşi „vrem la cuvioasa”, rugă către cordoanele de jandarmi şi autorităţi de a le permite credincioşilor şi din alte regiuni ale ţării să se roage la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, la Mitropolie pelerinajul fiind limitat la locuitorii Iaşiului din pricina pandemiei. Puţini credeau că mulţimile pot cere şi cultură, literatură. Eu am trăit asta prin 1981, când, la Librăria „Sadoveanu” de lângă Scala, Adrian Păunescu îşi lansa volumul de poezii „Iubiţi-vă pe tunuri”. Era ajunul Crăciunului, un ger de respiraţia căpăta ace de gheaţă şi, totuşi, peste o mie de bucureşteni aşteptau să mai cumpere volumul care se epuizase. Mulţimea scanda: „Adriane, dă-ne cărţi!”. Miile de oameni presau vitrinele librăriei care cedaseră, ocupau nu numai trotuarul, ci şi 5 din cele 6 benzi de circulaţie ale bulevardului Magheru. Păunescu se urcă pe o masă şi anunţă că două camioane cu cărţi de poezie vor veni de la tipografie. În aceste zbuciumări ale înserării îngheţate, dinspre CC apare o coloană de limuzine cu girofar, ceauşeştii plecau de la Comitetul Central. Convoiul de maşini oficiale abia se strecoară pe singura bandă de circulaţie neocupată de mulţimea care îi cerea cu strigăte cărţi poetului Păunescu. Ceauşeştii se uită cu mirare cum, în România, mulţimea ovaţiona alt nume decât Ceauşescu. În acel moment, mi-am dat seama că această întâmplare va fi sentinţa de dispariţie a popularului Adrian Păunescu, ceea ce s-a şi întâmplat!

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei