x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Adriane, dă-ne cărţi!”

0
Autor: Florin Condurateanu 21 Oct 2020 - 07:10
„Adriane, dă-ne cărţi!”


De multă vreme istoria consemna că cel mai des auzită cerere din mijlocul unor mulţimi era: „pâine şi circ”! Chiar din Antichitate, gloata de oameni pretindea să i se asigure pâinea zilnică şi distracţia reprezentată de luptele de gladiatori şi de cursele de cai înhămaţi la trăsurici. Prin scurgerea anilor s-a mai schimbat situaţia, mulţimile s-au trezit şi au scandat „libertate, libertate” sau „dreptate, dreptate”! La noi, chiar în ultimele zile, românii au inventat scandări originale, izbucnite din piepturile a mii de oameni. „Vrem să muncim” cereau manifestanţii din industria de hoteluri, restaurante, cafenele, închise lungă perioadă, din pricina balaurului de virus, apoi deschise şi încuiate peste puţine zile. Mii de oameni, care au fost prinşi în reţeaua asta de servicii, au ajuns fără salarii, cu locuri de muncă închise cu lacătul de Guvern, şi îşi cereau locuri de muncă, în care să-şi câştige salariul pentru traiul de zi cu zi. Tot acum puţine zile, o altă scandare nemaiauzită, mii de pelerini cereau la Iaşi „vrem la cuvioasa”, rugă către cordoanele de jandarmi şi autorităţi de a le permite credincioşilor şi din alte regiuni ale ţării să se roage la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, la Mitropolie pelerinajul fiind limitat la locuitorii Iaşiului din pricina pandemiei. Puţini credeau că mulţimile pot cere şi cultură, literatură. Eu am trăit asta prin 1981, când, la Librăria „Sadoveanu” de lângă Scala, Adrian Păunescu îşi lansa volumul de poezii „Iubiţi-vă pe tunuri”. Era ajunul Crăciunului, un ger de respiraţia căpăta ace de gheaţă şi, totuşi, peste o mie de bucureşteni aşteptau să mai cumpere volumul care se epuizase. Mulţimea scanda: „Adriane, dă-ne cărţi!”. Miile de oameni presau vitrinele librăriei care cedaseră, ocupau nu numai trotuarul, ci şi 5 din cele 6 benzi de circulaţie ale bulevardului Magheru. Păunescu se urcă pe o masă şi anunţă că două camioane cu cărţi de poezie vor veni de la tipografie. În aceste zbuciumări ale înserării îngheţate, dinspre CC apare o coloană de limuzine cu girofar, ceauşeştii plecau de la Comitetul Central. Convoiul de maşini oficiale abia se strecoară pe singura bandă de circulaţie neocupată de mulţimea care îi cerea cu strigăte cărţi poetului Păunescu. Ceauşeştii se uită cu mirare cum, în România, mulţimea ovaţiona alt nume decât Ceauşescu. În acel moment, mi-am dat seama că această întâmplare va fi sentinţa de dispariţie a popularului Adrian Păunescu, ceea ce s-a şi întâmplat!

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de