Alimentaţia perfectă

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Peştele conţine fosfor, castraveţii conţin magneziu, piersicile conţin aluminiu. Dimineaţa e bine să mîncăm consistent, mult fier şi calciu, iar de două ori pe săptămînă, şi potasiu. La prînz, fosfaţii şi carbonaţii ne asigură greutatea ideală, dar nu trebuie să exagerăm cu natriul şi hidrocarburile. Seara, nu strică să consumăm nişte stibiu şi molimbden în cantităţi însă moderate, baza formînd-o tot fierul.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Peştele conţine fosfor, castraveţii conţin magneziu, piersicile conţin aluminiu.
Dimineaţa e bine să mîncăm consistent, mult fier şi calciu, iar de două ori pe săptămînă, şi potasiu.
La prînz, fosfaţii şi carbonaţii ne asigură greutatea ideală, dar nu trebuie să exagerăm cu natriul şi hidrocarburile.
Seara, nu strică să consumăm nişte stibiu şi molimbden în cantităţi însă moderate, baza formînd-o tot fierul.
Carbonul n-ar trebui să lipsească din nici un meniu, dar la onomastici, de sărbători şi la parastasele cu pretenţii aurul, argintul şi chiar platina sînt bine tolerate de organism.

Femeilor însărcinate, nutriţioniştii, chiromanţii şi cititorii în zodii le recomandă sulfaţii şi fosfaţii, precum şi oxizii, care garantează dezvoltarea armonioasă a micuţului. O alimentaţie variată însă trebuie să aibă în vedere tot tabelul lui Mendeleev, iar cui nu-i plac metalele grele, precum plumbul sau alimentele radioactive, trebuie să meargă la medic, pentru reechilibrarea dietei.

Cînd mîncăm roşii, ouă, carne sau macaroane, mîncăm de fapt acizi şi baze, hidroxizi, dicromaţi şi bisulfaţi, iar cînd ne întindem un ceas după masă, nu ne dăm seama ce se întîmplă cu burţile noastre. Vorbim de siestă, dar numai enzimele din noi ştiu săracele ce le aşteaptă, că fără cataliză, nu e fosforilare, iar transformarea glicogenului în acid lactic e musai să aibă loc, ca să primim energia necesară travaliului muscular. Cu alte cuvinte, să ne putem ridica din pat, dacă ne apucă o pîntecăraie sau sună telefonul.

Bunicii noştri îşi beau cafeluţa şi puţin le păsa că entalpia H şi entropia S sînt proprietăţi extensive ale substanţelor, dar noi, cei care citim zilnic în ziare şi reviste tot felul de articole despre alimentaţia sănătoasă, degeaba o dăm pe cafele şi ţigară, dacă nu ni s-a corelat variaţia de entropie cu factorul determinant al stării de agregare.

E clar, omul sănătos e omul informat, iar omul informat, care-şi face grădiniţă de zarzavaturi ecologice între blocuri, măsoară cel puţin o dată pe săptămînă raportul fier-hidrogen din brazdă. Mai bine zis, raportul fier beton-hidrogen sulfurat de la canalizarea înfundată.

Ţăranul, cît e el de ţăran, îşi înfundă maţul cu azot, mangan, fluor, titan, wolfram şi cu ce mai dă Dumnezeu la casa omului, însă orăşeanul, care-şi face cumpărăturile la mall, dacă nu-şi umple căruciorul cu salam, pui, legume de import şi tot felul de delicatesuri, cu emulgatori, adică, şi cu edulcoranţi, dar şi cu acidifianţi, coloranţi, îndulcitori, emulsifianţi şi, bineînţeles, cu antioxidanţi, înseamnă că degeaba a mai fost inventată alimentaţia ştiinţifică.