Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
2 ianuarie 2012, zi lucratoare pentru pixul meu. Presa, vie, moarta, obosita, pusa pe butuci, cap de lista in agenda inamicilor puterii, "vulnerabilitate" nationala si pericol public se incapataneaza sa scoata limba sau un dest din sicriul in care e indesata si sa dea cu sac. O va face cat publicul, oceanul acela abstract din care recoltam uneori amici, alteori sudalme va mai avea nevoie de noi. Dupa aceea, Dumnezeu cu mila. Revelionul, petrecut la tara, m-a dezlegat de obiceiul de a ma zgai la televizor. Mai peste tot abundenta de poponete, de parca Romania incheia triumfal un bilant anual de fese, cotizante la pib. Convins, iata, ca nu stam rau la acest capitol, am inchis, ratand pesemne si momentele in care realizatorii isi utilizau capul. De dimineata am deschis pe un program de stiri sa aflu daca Guvernul a petrecut fara crampe, daca Basescu e in deplinatatea puterii de a ne termina, proiect pe cale de a fi desavarsit, daca pamantul e teafar din Alaska pana-n Australia si Insulele Galapagos. Aflu ca ne paste apocalipsa. E prima stire. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o! Surse malgase zic ca s-a terminat cu noi, astrologii, asociati in sereleul casandrelor, vorbesc despre o aliniere de ghinioane in Calea Lactee, iar planeta care ne tot ia la ochi, ca pe o masa de biliard, ne va nimeri negresit. Nu ne mai rateaza. Anul asta, asezat pe linia din palma a nenorocului, va fi sfarsitul lumii. Pe noi, zic, ne-a lovit de vreo sapte ani apocalipsa Basescu, asa ca ramanem imuni la infricosari. Ca amaratul ala care, auzind batai puternice in usa, intreaba pierit cine e. Moartea! – i se raspunde. Slava Domnului, respira omul usurat. Credeam ca-i fiscul! Apocalipsa? Ce mare scofala? Apocalipsa e cu noi si e chiar in noi. O suportam aproape cu delectare. Puterea va declara stare de urgenta sau de necesitate si va aboli democratia care, oricum, vorba unui congresman american, in Romania deja nu mai e, pentru reintronarea ei fiind nevoie de revolutie. Care revolutie? Alegerile, nici macar in forma mascaradei deja puse la punct, nu vor mai avea loc, fiindca actuala putere, nu-i asa, trebuie sa se ocupe de gospodarirea sfarsitului lumii. Cat o fi spaga pentru a prinde o asfaltare, un aerodrom de comete, o curatenie de meteoriti? An Nou cu fericire si sanatate, oameni buni! Exista si rele mai mari decat apocalipsa.
Da-mi, zice un amic, de Anul Nou
Un termen, un cuvant, ceva ce-i rau
Si-am zis ce mi-a venit in cap, calau.
Ei bine, spuse-apoi, desfa-l in rime
Improvizeaza un discurs cu crime.
Scrie, am spus, noteaza pe curat
Eu ma ocup de partea de dictat.
Cuminte sta azi neamul meu la coada
Nu sta la paine, ci pe esafod
Decapitati sunt unul dupa altul
Insi separati si un intreg norod.
Rade calaul hohotit, mai rar
Sa-mpingi spre moarte un convoi de prosti
Doar doi daca-ar sari i-ar smulge barda
Dar toti par blegi, apatici, triste masti.
Doar doi de s-ar uni in umilinta
Ar matura calaul de pe scena
El ar cadea unde ii este locul
Nu-n cartea de istorii,
ci in gheena.
Filosofia neamului e alta
Nu-i nici macar extract
de disperare
E-un fel de nauceala benevola
Ce ne impinge spre incolonare.
Capul plecat nici sabia nu-l taie
Dar vorba asta nu e buna-aici
Spinarile cu cat sunt mai plecate
Cu-atat mai mult cer sabie sau bici.
Calaul taie, sta la rand poporul
La fisc parca plateste o factura
Pe care daca n-o achiti la vreme
Se-ntoarce cu asupra de masura.
Rade calaul, rade-n bascalie
De acest neam culcat pe nasalie
De la tribuna se aud urale
Este suita inaltimii sale.
Cand va domni pe-o mare
de sicrie
Cand moarta fi-va tara pe vecie
Calaul, fiindca-asa e invatat,
Isi va taia si sclavii din palat.
La cine te referi, ma-ntreaba-n soapta,
Si vocea-i stinsa imi paru inapta.
Amicul speriat, distrus de joc,
Pleca spre esafod, sa-si prinda loc.
Citește pe Antena3.ro
