Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministrul traseist Gabriel Oprea funcţionăreşte la armată într-un mare fel. Cele câteva luni care au trecut de la recompensarea trădării sale cu înalta demnitate i-au fost suficiente pentru a face adevărate trupe de elită din gradaţii sărăciei lucii. Iar despre dotare, ce să mai vorbesc? Se învârte după soare.
Nu spun că ceea ce afirm eu aici este şi adevărat. Gândesc însă că aşa ar trebui să stea treaba de îndată ce repezitul ministru nu are altceva mai bun de făcut la ora actuală decât să naţionalizeze Steaua sau, eventual, s-o desfiinţeze. Nu intru în amănuntele administrativo-financiare sau în alte taine ale contractului încheiat între minister şi clubul de fotbal Steaua. Dacă mă pricepeam să meşteresc, să speculez sau să şmecheresc astfel de subtilităţi l-aş fi concurat probabil în parvenire pe încizmatul Gabriel Oprea şi pe aliaţii săi conjuncturali.
Dar pornirea pătimaşă a ministrului împotriva Stelei şi a patronului său este uşor de sesizat chiar şi fără a pătrunde cu dibăcie în măţăraia respectivei afaceri. Sunt anumite puncte de reper incontestabile care conduc la o astfel de concluzie.
Istoria oferă primul argument. Stadionul de fotbal din Ghencea şi anexele sale au fost făcute cadou armatei de un regim în care proprietatea era bun al întregului popor. După '89, MApN, ca moştenitor al investiţiei colectiviste, a exploatat fotbalul pentru a-şi întreţine şi pentru a-şi dezvolta proprietatea. Armata nu a investit nimic.
Doar banii obţinuţi din vânzarea în străinătate a unor fotbalişti, oameni asupra cărora armata nu avea drept de proprietate, au fost folosiţi pentru a realiza investiţiile care au făcut din stadionul Steaua singura arenă capabilă să îndeplinească impusele criterii de exigenţă ale competiţiilor europene. Pe atunci, echipa de fotbal era parte a Clubului Sportiv al Armatei. Ulterior, ea s-a separat şi a căpătat independenţă organizatorică.
Dar birocraţia nu a îngropat tradiţia. Echipa de fotbal a rămas a acelui loc care o defineşte şi pe care l-a edificat. Dar cu statut de chiriaş. Chiriaş bun de plată. Numai că armata ignoră istoria şi nu se mulţumeşte cu o chirie simbolică, rezonabilă, aşa cum au procedat alte structuri ale statului aflate în aceeaşi situaţie. Armata a cămătărit echipa de fotbal prin chirii exagerate şi o astfel de atitudine nu este una de bun-simţ.
Gigi Becali, omul prezentului la Steaua, poate fi considerat personajul care generează atitudini neprietenoase faţă de Steaua. Nu contrazic absolut deloc observaţiile critice, uneori destul de dure, pe care le-am formulat în presă la adresa sa. Dar trebuie să recunosc şi faptul că acelaşi Gigi Becali nu a lăsat în paragină locul pe care l-a închiriat. El este omul care a investit mai mult, mult mai mult decât oricare alt chiriaş aflat în aceeaşi situaţie.
Dacă stadionul şi echipa de fotbal ar fi rămas în administrarea armatei este uşor să ne imaginăm ce paragină ar fi fost acum în Ghencea. Priviţi spre Clubul Sportiv al Armatei şi vă veţi edifica. De aceea ministrul Oprea trebuie să adopte o poziţie rezonabilă, şi nu una pătimaşă. Iar dacă Steaua face cu ochiul afaceristului Oprea sau unor aliaţi de-ai săi, atunci să atace negustoreşte şi nu ca autoritate a statului.
