Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am găsit una din cărţile mele de povestiri într-un anticariat prăpădit, în raftul "Orice volum, numai 4 lei". Întrucât în dugheană se aflau şi alte rafturi, cu "Orice volum, numai 3 lei", "Orice volum, numai 2 lei" şi chiar "Orice volum, numai astăzi 1 leu", nu mi-am făcut prea mult sânge rău. Există ierarhii şi în cădere. Oricât de supărat ai fi există oameni cu motive mai mari decât ale tale de a fi supăraţi. Aveam şi câteva pricini de a mă simţi, dacă nu răzbunat, măcar consolat, deoarece pe rafturile cu "Orice carte, numai 8 lei" agonizau autori ale căror romane m-au umplut cândva de invidie. La urma urmei, ce mi-e 9 lei, ce mi-e 4 lei.
Mai văzusem la Book-Fest-uri grămezi de cărţi din toate domeniile şi de toată mâna cu preţ unic. Şi nu atât unic, cât disperat: 2 lei, 3 lei... Dacă aş fi întrebat ce fel de scriitor sunt, ar trebui să răspund: La apariţie, sunt şi eu un prozator de 25-30 de lei, luat în parte, dar cu vremurile astea am ajuns scriitor cu toptanul, de 4 lei. Dacă ar fi după mine, aş fi mai onorat cu un raft de 4 lei şi 50 de bani. Dar nu e rău nici aşa, să fii un nuvelist de 4 pâini Minidieta. Sau de o pâine cu cartofi, ecologică, de 4 lei. La preţurile astea, literatura nu se mai preţuieşte cu leul, ci cu mercurialul tarabei. În mai toate anticariatele găseşti o mulţime de cărţi care nu se vând, coborâte la condiţia de raft şi de grămadă. Autori care ţin nasul sus, care-şi tipăresc unii altora volume omagiale şi antologii pline de ifose intelectualiste zac resemnaţi în rafturile de 5 şi de 6 lei "la alegere", dimpreună cu ghiduri turistice şi romane de dragoste "apărute în peste 40 de ţări" şi dispărute în coşul cu maculatură contemporană în tot atâtea.
Îmi imaginez şi cum discută criticii despre volumele ce ar fi să le prezinte în revistele lor de 3 lei, care nici măcar şansa asta n-o au, să se vândă săptămâna următoare la reduceri. "Orice publicaţie, 5 bani. Un kilogram de reviste culturale - 30 bani" Auzi, Popescule, vezi că a apărut un roman excepţional, la numai 4 lei - zice faimosul critic Ionescu - dar eu o să-l prezint ca pe unul de 7-8 lei. În opinia mea e chiar mai bun, face cel puţin 8 lei şi 60 de bani. Mi s-a mai vorbit de el - răspunde celălalt faimos, Ionescu însă aşa eşti tu, un entuziast. Un autor, care a scris toată viaţa numai romane de 3 franzele, maximum 4, n-are cum să devină peste noapte unul de 8.
Mi-am mai imaginat cum vor conversa, peste decenii, tinerii de azi, când îşi vor aminti în ce vremuri s-au format. Eu am avut noroc, va spune un domn mai citit, că am prins guvernările lui Boc 4 şi 5, când îmi puteam permite să-i cumpăr cărţile lui Tudor Octavian la preţul unui kil de roşii. Mai ales că roşiile îmi picau greu la stomac. Dar săracii ăia de după 2012, vai de mama lor, că trebuiau să rupă de la gură şi să pună un bănuţ deoparte, dacă se ambiţionau să citească un roman pe an. Şi nu orice roman, ci doar din alea la doi lei tona, care se vindeau la tomberon.
