Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
De la ferestrele casei, atât de la parter, cât şi de la etaj, bătrâna,
care-i dusă de-ai ei cu scaunul cu rotile să se uite în stradă, să aibă
o ocupaţie, vede intrarea în televiziune. De ani buni, din zori până se
întunecă şi uneori până spre miezul nopţii, bătrâna doamnă vede cine
intră şi cine iese pe poarta televiziunii.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
De la ferestrele casei, atât de la parter, cât şi de la etaj, bătrâna, care-i dusă de-ai ei cu scaunul cu rotile să se uite în stradă, să aibă o ocupaţie, vede intrarea în televiziune. De ani buni, din zori până se întunecă şi uneori până spre miezul nopţii, bătrâna doamnă vede cine intră şi cine iese pe poarta televiziunii.
La început, când au mutat-o cu scaunul lângă fereastră şi i-au spus "Stai aici, mamă, măcar nu te plictiseşti", bătrâna vedea ce văd toţi, adică actori, petiţionari, cântăreţi, şoferi. Acum vede povestea fiecăruia. Şi ce poveşti! Ştie cu cine se pupă actorii şi soliştii de muzică populară, cui îi strecoară bani în buzunar maneliştii, cu cine-şi dau întâlnire la intrare invitaţii ocazionali. În zece ani, de când a paralizat, a început să înţeleagă o mulţime de lucruri. "Şi dacă nu paralizam – spune ea – ce mare brânză făceam? Ţineam casa şi nu mă alegeam decât cu reproşuri. Mamă, aia nu trebuie să stea acolo, mamă, iar ai ars mâncarea. Aşa, mă mai bucur şi eu de viaţă. Văd lume, îmi merge mintea. Nu mai fac pe mine ca proasta, ca în tinereţe, când mă salută o celebritate."
În zilele călduroase, deschide fereastra şi, fiindcă o ştiu de o veşnicie acolo, unii o salută şi o întreabă de una, de alta. Cu o vedetă, dar nu cu una din alea care azi e, mâine nu mai e, cu cea mai cunoscută dintre sopranele de la Operă, foarte solicitată în ultima vreme, are o relaţie specială. "Mamă Maria – îi spune soprana, când coboară din maşină şi primul drum la fereastra ei îl face – o să vină mâine aici, la poartă, o familie de amărâţi. N-au casă, n-au nici de unele. Uite, îţi las nişte bani, nu le spui de la cine sunt. Să fie de sufletul tatei."
De Sărbători, de Crăciun şi de Anul Nou mai ales, toţi cară pachete. Îţi dai imediat seama pentru cine sunt pachetele. Pentru granguri. Bucureştenii aduc cutii de firmă legate cu panglici, provincialii aduc damigene şi sacoşe cu palincă şi cârnaţi. Unii vin cu pachete, alţii pleacă încărcaţi de cadouri. Politicienii le dăruiesc grangurilor dinăuntru pixuri şi primesc cârnaţi şi palincă. De Anul Nou, strada pute a ţuică. De groază câtă ţuică pot să bage-n ei şoferii televiziunii, şi apoi toată strada miroase de la o poştă a cârciumă. De Sfintele Paşti, mieii îi behăie sub fereastră. "Mamă Maria – îi spune soprana de Paşti –, şefii ăştia au înnebunit. Mi-au umplut maşina cu carne. Vor să mă îngraşe. Dacă vezi vreo familie amărâtă că se învârte pe aici, dă-le să se îndoape şi ei cu carne măcar o dată pe an."
Iar zilele vin şi trec, şi bătrâna e una cu fereastra. Se uită la poarta televiziunii ca la teatru. Ca la o piesă cu mii de figuranţi, unul mai fălos ca altul. Vedete de o zi, vedete de un an. Şi ea, vedeta vedetelor, căreia nimeni nu-i râvneşte rolul în piesă.
De la ferestrele casei, atât de la parter, cât şi de la etaj, bătrâna, care-i dusă de-ai ei cu scaunul cu rotile să se uite în stradă, să aibă o ocupaţie, vede intrarea în televiziune. De ani buni, din zori până se întunecă şi uneori până spre miezul nopţii, bătrâna doamnă vede cine intră şi cine iese pe poarta televiziunii.
La început, când au mutat-o cu scaunul lângă fereastră şi i-au spus "Stai aici, mamă, măcar nu te plictiseşti", bătrâna vedea ce văd toţi, adică actori, petiţionari, cântăreţi, şoferi. Acum vede povestea fiecăruia. Şi ce poveşti! Ştie cu cine se pupă actorii şi soliştii de muzică populară, cui îi strecoară bani în buzunar maneliştii, cu cine-şi dau întâlnire la intrare invitaţii ocazionali. În zece ani, de când a paralizat, a început să înţeleagă o mulţime de lucruri. "Şi dacă nu paralizam – spune ea – ce mare brânză făceam? Ţineam casa şi nu mă alegeam decât cu reproşuri. Mamă, aia nu trebuie să stea acolo, mamă, iar ai ars mâncarea. Aşa, mă mai bucur şi eu de viaţă. Văd lume, îmi merge mintea. Nu mai fac pe mine ca proasta, ca în tinereţe, când mă salută o celebritate."
În zilele călduroase, deschide fereastra şi, fiindcă o ştiu de o veşnicie acolo, unii o salută şi o întreabă de una, de alta. Cu o vedetă, dar nu cu una din alea care azi e, mâine nu mai e, cu cea mai cunoscută dintre sopranele de la Operă, foarte solicitată în ultima vreme, are o relaţie specială. "Mamă Maria – îi spune soprana, când coboară din maşină şi primul drum la fereastra ei îl face – o să vină mâine aici, la poartă, o familie de amărâţi. N-au casă, n-au nici de unele. Uite, îţi las nişte bani, nu le spui de la cine sunt. Să fie de sufletul tatei."
De Sărbători, de Crăciun şi de Anul Nou mai ales, toţi cară pachete. Îţi dai imediat seama pentru cine sunt pachetele. Pentru granguri. Bucureştenii aduc cutii de firmă legate cu panglici, provincialii aduc damigene şi sacoşe cu palincă şi cârnaţi. Unii vin cu pachete, alţii pleacă încărcaţi de cadouri. Politicienii le dăruiesc grangurilor dinăuntru pixuri şi primesc cârnaţi şi palincă. De Anul Nou, strada pute a ţuică. De groază câtă ţuică pot să bage-n ei şoferii televiziunii, şi apoi toată strada miroase de la o poştă a cârciumă. De Sfintele Paşti, mieii îi behăie sub fereastră. "Mamă Maria – îi spune soprana de Paşti –, şefii ăştia au înnebunit. Mi-au umplut maşina cu carne. Vor să mă îngraşe. Dacă vezi vreo familie amărâtă că se învârte pe aici, dă-le să se îndoape şi ei cu carne măcar o dată pe an."
Iar zilele vin şi trec, şi bătrâna e una cu fereastra. Se uită la poarta televiziunii ca la teatru. Ca la o piesă cu mii de figuranţi, unul mai fălos ca altul. Vedete de o zi, vedete de un an. Şi ea, vedeta vedetelor, căreia nimeni nu-i râvneşte rolul în piesă.
Citește pe Antena3.ro
