După ce, din vară încoace, preţul petrolului a scăzut cu 50% pe pieţele internaţionale, benzina în România a ajuns să fie mai ieftină decât în 2011. Din păcate este vorba de preţul fără taxe şi impozite al carburanţilor, nu de cel efectiv pe care şoferii români îl plătesc la pompă. Puse laolaltă, acciza, supraacciza şi TVA-ul (care, nota bene, se aplică şi asupra accizei, nu doar a preţului brut) au ajuns să reprezinte 60% din preţul final plătit de consumatori, faţă de 50% la începutul anului precedent.
Chiar şi aşa, carburanţii s-au ieftinit. Potrivit Energy Report, în luna iunie, preţul benzinei se situa undeva la 6,3 lei/l, iar cel al motorinei la 6,29 lei/l. În prezent, un litru de benzină a ajuns la 5,03 lei, iar unul de motorină la 5,24 lei. Cu toate acestea, Guvernul - ce n-a ezitat în aprilie 2014 să supraccizeze carburanţii - a decis, ca prin intermediul miniştrilor Transporturilor şi Finanţelor, să discute cu companiile petroliere despre preţul carburanţilor astfel încât acesta să ajungă la un nivel "corect şi rezonabil" în România. Companii care, la actuala structură a preţului carburanţilor, acţionează mai mult ca nişte portărei ai ANAF decât ca nişte entităţi aflate în slujba clienţilor şi a acţionarilor.
Să facem o scurtă călătorie în trecut. În noiembrie 2013, un ministru declara că creşterea accizei la carburanţi a fost o măsură pentru evitarea deflaţiei, al cărei pericol este mai mare decât cel al unei uşoare creşteri a inflaţiei, întrucât din deflaţie nu se iese, generând şomaj şi recesiune. Acelaşi ministru spunea că efectul creşterii accizei va fi contracarat de scăderea preţului internaţional al ţiţeiului. Semnificaţia acestor declaraţii este limpede acum: statul face tot ce îi stă în putinţă pentru a se proteja pe sine şi veniturile sale de efectele ieftinirii petrolului şi pentru a nu-i lăsa pe contribuabili să beneficieze din plin de această ieftinire.
Potrivit unui raport recent al Bank of America, preţul ţiţeiului, care a coborât sub nivelul de 50 dolari/baril, mai are loc de depreciere, putând ajunge la 35 dolari/baril. Există voci avizate care vorbesc chiar despre riscul unei ieftiniri până la 20 dolari/baril. Ce va face statul în acest scenariu, pentru a-şi conserva încasările? Un răspuns previzibil este că va continua înăsprirea fiscalităţii pe carburanţi. Caz în care n-ar fi de mirare să vedem o creştere a ponderii taxelor şi impozitelor în preţul final al combustibililor la 75% sau chiar mai mult. Cam ca la tutun. Pentru apostolii "încălzirii globale" ar fi ceva normal: benzina e, nu-i aşa, la fel de nocivă ca ţigările.