Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povestea acestui tezaur bancar, niciodată reîntregit după raptul făcut de Rusia Sovietică, este o rană dureroasă care adaugă un capitol de contencios în relația cu Moscova.
România mai are un tezaur, la fel de valoros, care, odată cu trecerea timpului, își sporește continuu caratele, fără să fie afectat de cotațiile burselor de metale prețioase sau ale valutelor. El este constituit de bunurile culturale aflate în patrimoniul Bibliotecii Academie Române. Dacă tezaurul băncii centrale are din motive lesne de înțeles un circuit discret și secretizat, cel al Academiei se află într-o permanentă deschidere spre public. Biblioteca Academiei este, din acest punct de vedere, cea mai altruistă și democratică instituție din România, punând „la vedere” marile valori din patrimoniul său. Prin organizare și facilitățile de acces, biblioteca oferă o fereastră spre istorie, punând în circuitul public exponate, documente, colecții, manuscrise, opere de artă care constituie repere ale devenirii naționale.
Constant, biblioteca organizează expoziții tematice care focalizează prin teme bine alese momente ale istoriei sau domenii care reflectă veridic epoci cu semnificație pentru afirmarea culturii naționale în contextul evenimentelor care le-au influențat. O asemenea expoziție, sub titlul „Presa românească - între tradiție și modernitate” scoate din acest tezaur piese elocvente din parcursul de peste un secol și jumătate al jurnalismului. Titluri care au dăinuit decenii sau altele cu viață mai scurtă, editate de nume celebre ale culturii românești, pot fi privite de publicul larg, impresia generală fiind aceea că legătura vie cu realitatea și aducerea evenimentului spre o largă difuzare au creat o instituție respectată, care și-a câștigat rolul de „a patra putere în stat”. Colecțiile ziarelor sunt acum un tunel prin care ajungem rapid la epoci și evenimente, înțelegându-le nu doar prin forța relatării, ci și prin emoția profesională a ziaristului, diferită de judecata rece a istoricului. Răsfoind colecțiile prezentate în expoziție rețin edițiile speciale care captau marile evenimente, pacea și războiul, schimbările politice de substanță, trecerea la regimuri diferite, presa fiind seismograful fidel care le înregistrează și le păstrează. Ne întoarcem să descoperim în generoasa expoziție, cum titra Anton Pann, unul din celebrii deschizători de drum ai presei, adevăruri „de la lume adunate și înapoi la lume date”. Trecerea peste titluri cu vechime de peste un secol ne aduc surprinzător spre subiecte de mare actualitate, ceea ce denotă de ce publicații precum „Steaua Dunării” sau „Războiul” sunt un arc peste timp, nediluat. La fel, „Moftul român” ne arată cum satira este un dat al spiritului românesc, clasicizat de Caragiale. Cum spuneam, multe din marile nume ale culturii au „servit” în presă, înnobilând profesia cu bijuterii de idei și stilistică. Nu întâmplător îi regăsim pe cei mai fertili condeieri în organizațiile profesionale, Sindicatul Ziariștilor din România Mare fiind înființat în 1919. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, continuatoarea de drept a Sindicatului Ziariștilor, are o vechime de 104 ani, marcată semnificativ și în expoziția de la Biblioteca Academiei. Se cuvine remarcat că manifestarea expozițională actuală este o dezvoltare calitativă a primei ediții consacrate presei, organizate în 2020, ceea ce arată un conținut programatic al deschiderii spre public. Meritoriu este că acum se atașează presei și prezentarea evoluției industriei tipografice, fără de care creșterea tirajelor și rapiditatea imprimării nu ar fi fost posibile în anii de glorie ai presei scrise. Dar nu putem să nu remarcăm, nu doar ca o paranteză, faptul că o serie de locuri de tradiție pentru istoria presei au dispărut sau au alte destinații. Palatul ziarului Adevărul, din Sărindar, a fost recent demolat, palatul Universul mai e doar cu numele legat de ziarul de mare succes care a fost realizat în strada Brezoianu, iar Palatul Presei libere, fosta Casa Scânteii, găzduiește acum, ca instituții reprezentative, ANAF și Autoritatea Sanitară Veterinară.
Directorul general al Bibliotecii Academiei, Prof. Univ. Dr. Nicolae Noica, a dinamizat în mandatul său instituția care a devenit o prezență constantă în peisajul cultural al țării, accentuând menirea și rolul social de principal for științific și cultural al Academiei Române.
La vernisaj, dincolo de cuvintele de apreciere pentru munca și dăruirea doamnelor Daniela Stanciu și Gabriela Dumitrescu, prin al căror efort coordonat s-a reușit într-un timp scurt organizarea evenimentului expozițional, s-au relevat și problemele pe care le ridică păstrarea și valorizarea bunurilor cultural-istorice administrate de bibliotecă. Colecțiile de ziare, de manuscrise și carte veche sunt, prin natura materialelor, cu grad mare de perisabilitate. Hârtia de ziar devine fragilă după un timp, fiind necesare condiții speciale de conservare. Este o performanță deja să putem citi în sălile de lectură, pentru documentare și cercetare, colecțiile de ziare și periodice. Trecerea acestora spre arhivarea electronică, digitalizare, impun costuri pe care, în condițiile de puținătate a resurselor, Academia nu le poate susține la un ritm și volum necesare. Cum spunea Nicolae Noica, pentru „urechile care ar trebui să audă”, măcar cu valoarea unei jumătăți de kilometru de autostradă, alocate aici, s-ar susține accelerarea acțiunii de digitalizare a patrimoniului, de conservare și restaurare.
Citește pe Antena3.ro
Biblioteca Academiei, fondată în 1867, a avut de la început misiunea de a strânge la un loc, organiza și pune în valoare colecțiile naționale specifice. Tezaurul adunat aici, timp de 156 de ani, este estimat la o valoare minimă de 3 miliarde de euro. Doar și această cifră impune în atenția publică prioritatea protecției lui permanete, ca o datorie de interes național.
