Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum mai bine de jumătate de secol, prin 1955, a apărut o carte care avea să dea un răspuns, odată pentru totdeauna, la întrebarea: "Cine are dreptate?" Aplicaţia prevăzută era soluţionarea definitivă a conflictelor din baruri. Cel puţin aşa pretindea autorul prefeţei, Sir Hugh Beaver, directorul celebrei fabrici de bere Guinness. Dacă doi băutori vor discuta, să zicem, tehnica faimosului balerin Nijinski (subiect improbabil), cartea recordurilor îi va ajuta să evite o ceartă. Pentru amatorii de detalii precizăm că dansatorul era în stare să-şi încrucişeze picioarele (să execute un entrechat, pentru cei avizaţi) de zece ori în timpul unei singure sărituri.
Pe lângă această incursiune în lumea baletului, volumul era plin de perle informaţionale de mare succes, cum ar fi istoria lui Jacko, câinele domnului J. Shaw din Londra, care a prins 1.000 de şobolani într-o oră şi 40 de minute, cândva în luna mai a anului 1862. Nu este trecută cu vederea nici performanţa stabilită de Theresa Vaughan, din Sheffield, devenită bigamă de nu mai puţin de 61 de ori, asta până la frageda vârsta de 24 de ani. Ar merita de pomenit şi Dionsio (aşa îl cheamă, nu este o greşeală) Sanchez, spaniolul care a băut 40 de carafe de vin în exact 59 de minute.
După cum vedeţi, informaţii care nu mai sunt utile nimănui, care şi-au trăit traiul, au fost (şi poate mai sunt) amuzante şi doar atât. Slăbiciunea pentru acest gen de literatură este mărturisită de eseistul Geoff Nicholson, autorul volumului "Broscuţa gravitaţională". Posesor al unei vaste biblioteci, autorul se lăuda cu cele opt volume disparate din Enciclopedia mondială, ediţia 1969. Ele îi dau posibilitatea să vehiculeze informaţii de mult depăşite în legătură cu oraşe ca Londra sau Los Angeles, marele ducat de Luxemburg sau literatura pentru copii. Înţelegem cu uşurinţă că se referă la volumul cu litera "L". Dar suntem rugaţi să nu-l întrebăm nimic în legătură cu subiectele cuprinse între "D" şi "K".
Încercând să înţeleagă motivele ascunse care l-au făcut să achiziţioneze volumele pomenite mai sus, autorul se lansează într-o interpretare cu parfum psihoanalitic. El menţionează, inevitabil, o traumă din copilărie. Deşi în casa părintească nu se găseau prea multe cărţi, una dintre ele avea să-l marcheze pentru toată viaţa şi să-i producă ceea ce analiştii freudieni numesc "o cicatrice psihică". Cartea se numeşte: "Un prieten la purtător, informaţii utile din domeniul astronomiei, chimiei, cronologiei, economiei, fizicii, fiziologiei, geografiei, geometriei, istoriei, matematicii, mitologiei, recordurilor sportive, religiei, ştiinţei, precum şi multe alte informaţii cu caracter general". Cartea pare să fie editată prin anii '50 ai secolului trecut şi ne oferă numele tuturor capitalelor coloniilor Franţei, diverse formule trigonometrice şi chiar modul de curăţare a petelor proaspete de cerneală. Udaţi locul pătat cu lapte.
Puţine lucruri par mai anacronice decât "certitudinile absolute" de acum câţiva ani. Dacă citim articolul dedicat lui William Faulkner în Enciclopedia Britannică, ediţia 1952, vom afla că "unii critici îl consideră naturalist, cu o retorică extravagantă, de o violenţă inutilă, lipsit de înţelegere şi afecţiune faţă de femei şi membrii minorităţilor...". Trecerea a doar câteva decenii a dus la câteva sute de revizuiri editoriale ale capitolului, dintre care 30 doar în aprilie 2010.
Aceeaşi sursă, Britannica '52, afirma că "experienţa ne arată" că trei sferturi din materialul unei enciclopedii necesită doar puţine intervenţii. În ziua de azi, ediţia de pe internet a celebrei enciclopedii suferă modificări de câteva ori pe zi, iar editorul, Michael Levy, vorbeşte despre "volatilitatea" informaţiei.
Rămânem fascinaţi de fapte, chiar dacă informaţiile legate de ele se modifică în fiecare clipă. Douglas Adams, autorul inegalabilului "Ghidul autostopistului galactic", a murit pe când lucra la un scenariu de film. Civilizaţia umană dispăruse. Tot ce a mai rămas este un exemplar din cartea recordurilor editată de Guinness. Extratereştrii încearcă să reconstituie o imagine a Pământului, o planetă pe care oamenii stăteau pe stâlpi câte 152 de zile, mâncau câte 77 de hamburgeri, vorbeau non-stop câte 127 de ore. Pe afişul acestui film nerealizat ar fi putut apărea menţiunea: "inspirat de o poveste adevărată".
Privirea îmi fuge către două volumaşe cu coperţi violent colorate, de pe masa mea de lucru: "Cartea informaţiilor inutile", volumele 1 şi 2. Inutile şi efemere.
