Cazul Elena Băsescu

În cadrul unei conferinţe de presă ţinută miercuri, 18 martie 2009, Elena Băsescu a anunţat că demisionează din PD-L şi candidează ca independent la europarlamentarele din iunie.

Deşi cazul Elena Băsescu e ştiut de mulţi, nu strică o scurtă recapitulare.

Ea ne va ajuta să desluşim temeiurile unui gest care rămâne deocamdată enigmatic. Cu ceva timp în urmă, Organizaţia de tineret a PD-L a făcut cunoscută decizia de a o propune pe Elena Băsescu secretar adjunct al organizaţiei, pentru a fi înscrisă pe lista PD-L la europarlamentare. Deşi PD-L n-a luat nici o decizie în privinţa listei, se contura drept sigură trecerea Elenei Băsescu printre candidaţi, şi nu oricum, ci pe unul din locurile eligibile. Pledau pentru asta nu numai reacţia promptă de aprobare a unor lideri PD-L, dar şi credinţa - îndreptăţită - că o asemenea mişcare primise acceptul lui Traian Băsescu. Dar chiar şi dacă n-ar fi fost acceptul preşedintelui, era  greu de presupus că un partid marionetă al lui Traian Băsescu şi-ar fi îngăduit s-o respingă pe chiar fiica Ayatolahului de la Cotroceni. Jurnalişti mai mult sau mai puţin cu autoritate în spaţiul mediatic au tresărit revoltaţi. Nu pentru că fiica lui Traian Băsescu avea să candideze, ci pentru că votul pe listă îi făcea cadou Elenei Băsescu un loc în Parlamentul de la Bruxelles.

Deloc îngrijorat faţă de ce spune presa, Traian Băsescu n-a reacţionat. Lucrurile au devenit niţel mai complicate în clipa când în afacere a intrat Alina Mungiu Pippidi. Urmare a unei gafe din partea unui lider local al PD-L, preşedintei SAR i s-a propus în mod public să candideze pe lista PD-L. Fireşte, aşa cum arătam miercuri seara la Ştirea Zilei, emisiune moderată de Gabriela Firea pe Antena 3, dat fiind că Alina Mungiu Pippidi e o persoană din cercul lui Traian Băsescu, omeneşte ar fi fost normal ca, nemulţumită de înscrierea pe o listă alături de Elena Băsescu, Alina Mungiu să refuze discret. Domnia sa a preferat însă o formulă tipică policianismului dâmboviţean. A socotit că e un moment să-şi facă niţică imagine pe seama fiicei unui om apropiat.

În consecinţă, preşedinta SAR  a făcut publică un soi de scrisoare în care punea drept condiţie acceptul de a candida de excluderea de pe listă a Elenei Băsescu.

Desigur, între noi fie vorba, nici PD-L şi nici Traian Băsescu n-au devenit disperaţi la gândul că Alina Mungiu nu va candida pe lista PD-L. Fiind însă vorba de o bravă membră a aşa-zisei societăţi civile, în realitate un soi de chibiţ electoral al PD-L şi al lui Traian Băsescu, gestul Alinei Mungiu risca să producă o ruptură între Traian Băsescu şi activiştii civici portocalii. Pentru ca lucrurile să devină şi mai complicate, o amică a Alinei Mungiu, corespondenta AP, Alison Mutler, şi ea cunoscută pentru tendenţiozitatea portocalie, a expediat pe circuitul Agenţiei un comentariu deosebit de dur în legătură cu "nepotismul" întruchipat de candidatura Elenei Băsescu.

În două intervenţii televizate, Traian Băsescu s-a declarat de acord cu ambiţia fiicei sale de a candida pe lista PD-L. Era limpede că înscrierea Elenei Băsescu pe listă avea binecuvântarea lui Traian Băsescu.

În aceste condiţii, opinia publică a devenit deosebit de atentă la întâmplare, pregătită să urmărească deznodământul.

Se conturau două posibilităţi:
1) Traian Băsescu merge mai departe, asumându-şi riscurile unei pagube electorale.

2) Traian Băsescu cedează. Ceea ce ar fi însemnat că Elena Băsescu îşi retrage candidatura.

Spre surprinderea tuturor, preşedintele a ales o a treia cale:
Elena Băsescu a renunţat la candidatura pe lista PD-L, dar nu şi la candidatura pentru Parlamentul European.

Sunt multe mişcările lui Traian Băsescu despre ale căror resorturi e greu de spus ceva exact.
În cazul Elena Băsescu e însă practic imposibil de dibuit ce urmăreşte.
Normal ar fi fost ca Elena Băsescu să anunţe că nu va mai candida deloc.
Era o posibilă ieşire din scandal.
De ce s-a preferat însă formula cu înscrierea în cursă ca independentă?

Există două posibile răspunsuri:

1) Traian Băsescu n-a vrut să arate că se lasă înfrânt de o campanie de presă.

E în stilul său. Nu numai pentru că e orgolios (ce să-i faci? Scorpion!), dar şi pentru că ştie prostul nărav al românilor de a-şi bate joc de cei înfrânţi. În plus, renunţarea pur şi simplu ar fi echivalat cu prompta recunoaştere a acuzaţiei de nepotism. În aceste condiţii, anunţul Elenei Băsescu e un fel elegant de a ieşi din joc. Va renunţa în cele din urmă la candidatură, dezvăluind că n-a reuşit să strângă semnăturile într-un timp atât de scurt.

O asemenea formulă înseamnă însă renunţarea la politică sau cel puţin la politica mare.

2) Traian Băsescu s-a ambiţionat să-şi trimită fiica la Bruxelles. Crede în viitorul ei politic şi, în plus, vrea să demonstreze că, dacă are o ambiţie, o poate rezolva şi singur.

În aceste condiţii, lucrurile se complică niţel. Reuşind să strângă semnăturile, Elena Băsescu se va înscrie în cursă ca independent.

O parte a electoratului PD-L va vota Elena Băsescu şi nu PD-L. Fiica preşedintelui îşi va face o intrare triumfală în politica mare. Nimeni nu va mai putea scrie sau spune că e o jună care vrea să se joace de-a politica după ce s-a plictisit de jocul de-a îmbrăcatul. Politicienii şi jurnaliştii se vor vedea constrânşi s-o ia în serios, lăsând deoparte toate aventurile ei mondene de până acum. Există însă riscul ca victoria Elenei Băsescu să dăuneze electoral PD-L. Un scor slab al PD-L la europarlamentare poate constitui începutul unui trend descendent şi pentru Traian Băsescu la prezidenţiale.

Pe de altă parte, europarlamentarele ar fi un test al brandului Traian Băsescu. Dacă Elena Băsescu va obţine un scor zdrobitor, preşedintele va putea fi sigur de al doilea mandat. Ce a urmărit Traian Băsescu prin mişcarea cu înscrierea fiicei sale ca independentă?

Vom afla răspunsul abia când vom şti dacă Elena Băsescu a reuşit sau nu să strângă semnăturile.