Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şi nu este vorba de un om oarecare. Este un profesor universitar. Un fost ministru de Externe. Un fost premier al României. Un fost preşedinte al celui mai mare partid. Şi un fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. În acest moment, un actual deţinut. Poate că, la sfârşitul zilei, va fi un fost deţinut. Un fost condamnat. Penal. Al regimului Traian Băsescu. Un fost deţinut politic. Indiferent ce se întâmplă azi, câţiva reprezentanţi ai autorităţilor statului au declanşat un cric. Un circ cu viaţa unui om.
Cred că sunt foarte puţini români neinformaţi sau dezinformaţi asupra cazului Năstase. Spre deosebire de multe alte situaţii în care, ca şi el, dar fără niciun fel de vizibilitate, oamenii sunt expusi bătăii de joc montate de aşa-zişi reprezentanţi ai legii. De procurori lipsiţi de pregătire sau de conştiinţa. Sau de amândouă. Dacă lui Adrian Năstase i se întâmplă ceea ce i se întâmplă, sub lumina reflectoarelor, mă întreb prin ce purgatoriu trec sute, poate mii de anonimi. Dar ce i se întâmplă, în definitiv, lui Adrian Năstase? De ce afirm eu că sunt puţini cei neinformaţi sau dezinformaţi?
Lui Năstase i s-a întâmplat că, după o bună guvernare, unii spun cea mai bună de la dispariţia lui Ceauşescu încoace, împins de propria ambiţie, de popularitatea sa dar şi de partid, a candidat pentru funcţia prezidenţială. Şi a intrat în competiţie cu Traian Băsescu, care încet-încet se duce în trecut. Şi a fost, cum-necum, învins. După care a fost ameninţat de acesta, prin expresia “ţepele din Piaţa Victoriei”. În cel mai vizibil mod cu putinţă, pe urmele sale, pentru a-i deschide mai multe dosare penale, a fost pus, în calitate de hăitaş de serviciu, Daniel Morar. Cel care astăzi girează funcţia de procuror general şi pe care acelaşi Traian Băsescu l-ar dori eternizat în post. Daniel Morar i-a deschis lui Năstase mai multe dosare penale, doar-doar va reuşi să-l arunce după gratii.
Şi a reuşit. După o cercetare care a durat ani de zile. În care au fost audiate mai multe persoane decât în marele proces de la Nurnberg. Aproape 1.000. În dosarul “Trofeul calităţii”, procurorii au devenit magicieni. Ei au transformat inculpaţi în martori. Şi martori în inculpaţi. Cercetarea a costat cel puţin un milion de euro. Acuzaţii nu au avut dreptul la martori. Şi nici nu au putut administra probe ale nevinovăţiei lor, întrucât nu fuseseră administrate probe ale vinovăţiei.
La capătul unui proces care s-a terminat într-o cadenţă infernală, să-i spunem psihologică, Adrian Năstase a fost condamnat, chiar conform constatărilor instanţei, fără probe. Şi nu numai el. Victimele colaterale, soţii Marina şi Bogdan Popovici, nu sunt deloc victime colaterale. Pentru că au primit cinci şi respectiv şase ani de închisoare. Tot fără probe. Şi, la fel cum lui Năstase nu i s-au respectat drepturile procesuale, nici acestora nu li s-au respectat.
Omul Adrian Năstase, spre ruşinea procurorilor şi judecătorilor implicaţi în acest caz, a fost batjocorit într-un hal fără de hal. Poate că, în felul acesta, călăii săi l-au transformat într-o victimă. Şi, dintr-o victimă, într-un erou. Dar acesta este doar reversul medaliei. Esenţial e ca o justiţie care permite batjocorirea unui om se transformă în injustiţie.
Sursa: CorectNews
