Piata muncii, inca inflexibila, inca incomodata de vechi reflexe, a inceput sa adopte criteriile performantei. "Furtul" de creiere se desfasoara la lumina zilei: cine poate sa plateasca mai mult isi adjudeca specialistii cei mai buni.
Economia romaneasca se desparte greu de relele obiceiuri deprinse inainte de â89. Unul dintre ele, poate cel mai nenorocit, este acela ca de prea multe ori tineri talentati si exceptional pregatiti au fost acceptati in posturi bune si au facut cariera numai dupa ce pasii le-au fost insotiti de telefoane influente. Ajungand acolo, sus, alaturi de alti colegi ai lor, netalentati si incompetenti.
Nu am in vedere, cu deosebire, intreprinderile statului. Ele vin din trecut si e firesc, cat de cat, ca ruptura cu vechile invataturi sa fie lenta si dureroasa. Mai mult: aici n-a disparut inca credinta ca proprietatea statului e de fapt "proprietatea nimanui".
Necazul cel mare este ca "telefonul" si "nepotismul" au devenit in mare masura criterii de promovare si in sectorul privat. Patronii invata greu un lucru esential: ca profitul nu se face urcand in posturi importante nepoti, nepoate sau "clienti" politici.
Numerosi patroni au primit, pe banii lor, lectii usturatoare. Unii au ajuns falimentari. Altii, care au supravietuit, au inceput sa invete ca nu mai merge... cum a mers. Mai ales ca pe piata interna au venit treptat companii straine, competitive, cu un nou tip de management, cu metode rafinate de selectie a specialistilor, obisnuite sa se angajeze intr-o concurenta dura. Piata muncii, inca inflexibila, inca incomodata de vechi reflexe, a inceput sa adopte criteriile performantei. "Furtul" de creiere se desfasoara la lumina zilei: cine poate sa plateasca mai mult isi adjudeca specialistii cei mai buni.
De partea cealalta, a tinerilor in cautare de munca, domina deruta si necunoasterea criteriilor moderne de alegere a unui post bun. Cei mai multi stiu sa faca un singur tip de optiune: dupa nivelul salariului. Al salariului platit imediat. Fara sa ia in calcul nici un fel de perspective.
Reformele insa nu mai pot fi amanate nici pe piata muncii. E nevoie de o intoarcere rapida a tuturor acestor intreprinderi cu 180 de grade, din pozitia cu spatele la piata in pozitia cu fata la piata. Si e nevoie de un climat competitional. Altfel, pana si munca, in loc sa aduca belsug, ne va aduce pagube. Cum de altfel a mai adus. De aici si deruta atator milioane de oameni care muncesc din greu si sunt platiti mizerabil. Ei nu inteleg ca singura legatura adevarata se stabileste intre venituri si eficienta muncii. Tendinta lor insa e de a face o alta legatura, intre venituri si preturi, legatura ce nu poate fi decat falsa. Din cauza ca se confunda efectul cu cauza.
Atat veniturile, cat si preturile nu sunt decat instrumente cu care se ia temperatura in economie. Ambele termometre masoara efecte: veniturile indica pana la ce cote se poate urca plata muncii; in acelasi timp, preturile arata valoarea pe care pietele o recunosc rezultatelor muncii, fie ele bunuri economice, fie servicii. Din acest raport lipseste tocmai baza: munca insasi. Bazata pe competenta, moralitate, harnicie, spirit de echipa. Si nu pe rudenie sau pe telefoane de recomandare.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
