Criza din fotbal poate trece prostia în rezervă

Transferurile iernii abia de se mai încălzesc la flacăra de veghe a crizei. Negustoraşii care făcuseră potecă de succes prin fotbalul românesc şi-au mai pus pofta-n cui. Comercializarea pseudonimelor fotbalistice la preţ de aroganţă nu mai ţine. Păcăleala n-a fost stopată însă de vreo trecere a patronilor prin cine ştie ce exerciţii de gimnastică a minţii. Guţanii sunt durabili în ignoranţa lor. Şi ar fi luat guşă în continuare cu aceeaşi dulce naivitate dacă nu ar fi fost greu loviţi de recesiune. Perioada de restrişte pe care o traversăm are, cel puţin din acest punct de vedere, efect curativ. Trece, pe alocuri, prostia în rezervă.

Politehnica Timişoara l-a repatriat pe Sepsi. Ovidiu Sabău girează această mutare în cunoştinţă de cauză. Iar noi nu avem decât să acordăm credit meseriaşului. Poate că Sepsi va reuşi să-şi recondiţioneze acasă imaginea deteriorată de eşecurile înregistrate la Benfica şi Santander. Această şansă cu care îl credităm pe Sepsi nu are însă nimic comun cu tentaţia unora de a lustrui respectivul transfer până la impresia unei afaceri fabuloase a fotbalului românesc. Competiţia Timişoarei cu rivalele din campionat se rezolvă pe terenul de joc şi nu prin concurenţa sumelor cheltuite pentru un transfer sau altul.

Gigi Becali, spre deosebire de Marian Iancu, a început să umble mai uşor cu milioanele pe scări. Sutele de mii sunt tratate deja cu respect şi nici acelea nu-şi iau zborul prea uşor. Din această cauză, tentaţia suporterilor stelişti de a-l eticheta pe Becali ca zgârcit nu mai poate fi ţinută în frâu. Au apărut chiar şi comentatori sportivi care consideră că reţinerea financiară manifestată de Gigi Becali retrogradează definitiv şansele Stelei în competiţia cu Timişoara, cu ceilalţi investitori care încă mai mimează darea de mână. Nu mă raliez acestor opinii. Dimpotrivă, apreciez cumpătarea chiar şi atunci când ea este impusă de cauze externe, şi nu asumată de bunăvoie. Cred că Becali a realizat un transfer de mare succes la Steaua. L-a transferat pe Mihai Stoichiţă din turul campionatului şi în retur. Iar Mihai Stoichiţă ştie să dea valoare chiar şi sumelor mici cheltuite în fotbal. Nu are el la dispoziţie bani care să lovească succese de talia lui Carlos sau Elton, dar are căutare bună. El i-a adus pe fraţii Karamyan în România. Şi nu chiar gratuit.

Şi-a asumat riscul de a le plăti biletele de tren.

Dinamo, deşi adversară de-o viaţă a Stelei, rimează cu ghenciştii în poezia crizei. Nici în Ştefan cel Mare nu s-a mai amenajat magazie de mână pentru toţi veneticii fotbalului. Borcea nu mai este nuntaşul lui fără număr. Lucrează mai diminutiv, mai Daminuţă. Dar, şi în acest caz, criza poate genera rigoare, poate cenzura mahmureala recreaţiilor şi parangheliilor care sabotau rosturile fotbalului.