Trecutul recent ne-a obișnuit ca autorități ale statului să ne ceară bani în plus din simplul motiv că au crescut prețurile de consum. Culmea aberaţiei a fost indexarea cu inflaţia a cursului utilizat la calculul accizelor în euro până când a ieşit o rată de schimb de 4,738 lei/euro, care nu s-a tranzacţionat niciodată pe piaţă. Şi a rămas în vigoare ca taxele pe proprietate să se indexeze cu inflația, după bunul-plac al primăriilor. La fel unele prețuri și tarife din sectorul energetic. Ba chiar și amenzile.
Acest pretext de majorare a birurilor e o insultă la adresa inteligenței. Nivelul taxelor e determinant pentru evoluția prețurilor. Taxe mai mari înseamnă prețuri mai mari, după cum arată dinamica deflatorului PIB - care evidenţiază evoluţia preţurilor din întreaga economie, nu doar a celor de consum - unde mărirea taxelor a reprezentat aproape jumătate din creşterea preţurilor în trimestrul II 2015. Și atunci cum să majorezi taxele pentru că s-au mărit prețurile? Efectul de spirală e mai mult decât vizibil.
Anul acesta, însă, sunt șanse mari ca inflația să fie negativă. Pe românește, ca prețurile să scadă. Preţurile de consum s-au redus cu 1,9% în august, după ce scăzuseră cu 1,7% în iulie şi cu 1,6% în iunie. Dacă statul ar fi consecvent, taxele indexabile cu inflația ar trebui să se micşoreze. Pun pariu însă că nu se va întâmpla asta. Și dacă le-ar veni ideea să indexeze taxele cu PIB-ul? Economia a crescut, deci românii sunt mai bogați, deci au de unde plăti!