Cum s-a născut ziarul Libertatea

Redacția singurului ziar de prânz din România funcționa în Palatul Universul, din strada Brezoianu, unde se afla și tipografia. În 22 decembrie, dimineața, după ziua în care se spărsese mitingul din piața de la CC și noaptea fusese reprimată baricada de la Intercontinental, apăruseră toate ziarele centrale. Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului, toate aveau pe prima pagină relatarea oficială de la mitingul din 21 decembrie și cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu. Și Informația Bucureștiului urma să apară în jurul orei 12 cu același sumar. În calitatea de redactor-șef adjunct al ziarului, eram în acea zi „șef de număr”, având responsabilitatea apariției și coordonării operative a ediției. Evenimentele din centrul Bucureștiului erau în curs de desfășurare. Accesul spre sediul Comitetului Central era blocat de trupele Armatei, ale forțelor de securitate și ale miliției. Dumitru Târcob, redactorul-șef, mă zorea să terminăm ziarul mai repede, ca să „bifăm” apariția. M-am dus la el în birou și am încercat să-l conving să mai „tragem de timp”, argumentul fiind că circulația este blocată și nu putem să facem difuzarea. Am plecat cu fotoreporterul Lucian Crișan spre CC să vedem cum decurg evenimentele. Am văzut cum a decolat elicopterul cu Nicolae Ceaușescu la bord, moment imortalizat într-o imagine devenită celebră de colegul Lucian Crișan. Era ora 11.50. Întors în Brezoianu, în biroul redactorului-șef, i-am informat pe colegi că Ceaușescu a plecat și sediul CC este pe cale să fie ocupat de manifestanți. Atunci toți am decis să facem ALT ZIAR. S-a alcătuit rapid un sumar, Octavian Buruiană a propus ca numele noului ziar să fie LIBERTATEA. Pe la ora 14 au început să vină, pe circuitul obișnuit al tehnologiei de atunci, șpalturile și paginile. Puțin după ora 15, șeful de la rotativă a venit în biroul meu și mi-a cerut să dau bunul de tipar. M-am mai uitat odată pe cele patru pagini ale noului ziar și mi-am pus semnătura pe BT. În zece minute apăreau, calde, primele ziare care consfințeau, ca  document scris, căderea regimului. Ceaușescu nu fusese încă arestat, informațiile date de televiziune erau confuze. Revăd acum, tot cu emoție, primul număr al ziarului Libertatea, pe care îl păstrez în bibliotecă. Stelian Moțiu semnează editorialul cu titlul „Victorie!”. Alături, pe prima pagină, este un manifest-apel către „Frații români”, textul fiind redactat dintr-o suflare de Buruiană și corectat de redactorul-șef Târcob. Mihai Bărbulescu, Val Voiculescu, Aurel Ghimpu, Sorin Roșca-Stănescu, Horia Tabacu, Octavian Andronic, Marian Ghiolduș semnează articole în acest prim număr al ziarului care deschide capitolul presei libere. Fotografiile lui Lucian Crișan și Lucian Simion, inclusiv celebra poză cu plecarea lui Ceaușescu din CC, au ilustrat acest număr istoric. Mii de oameni așteptau noul ziar pe Brezoianu. Primele exemplare din Libertatea, aruncate pe fereastră, au aterizat în mijlocul horei pe care o încinseseră în mijlocul străzii, sub ferestrele Palatului Universul. Era 22 decembrie, ora 15.40.