x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum se răstoarnă un guvern

0
Autor: Caius Traian Dragomir 17 Dec 2015 - 07:55
Dacă modelul pentru evenimentul demiterii unui guvern (demitere sau demisie sunt, prin raportare la instituţia guvernării, în general, sino-nime) este adoptat după exemplul ultimului act de acest gen petrecut în România, atunci răsturnarea conducerii politico-administrative a ţării se dovedeşte a fi simplă, uşoa¬ră şi stupidă. În cursul unui proces electoral corect, legal şi desfăşurat la timpul prevăzut, alternativele guvernării sunt cunoscute, ca programe, partide şi persoane de o eventuală pregătire în vederea preluării unor funcţii ministeriale. Un guvern este însă răsturnat uneori de către mulţimea adunată în stradă, în intervalul mandatului deţinut de un prim-ministru. Karl Popper a afirmat că democraţia astăzi constă în posibilitatea ca un guvern incompetent sau indezirabil să fie demis de popor pe o cale nonviolentă. Calea nonviolentă este aceea a alegerilor generale – răsturnarea prin acţiunea străzii este tot o cale nonviolentă sau, exact invers, una violentă? În drept, ameninţarea cu o acţiune de forţă este, în majoritatea cazurilor, asimi¬lată acţiunii însăşi. Problema reală a demisiei – demiterii – prin acţiuni publice de stradă este alta: poporul nu ştie nimic despre posibilul guvern de înlocuire – programul, partidele şi persoanele prin care se va constitui nu pot fi nici măcar presupuse; se joacă la loteria străzii conducerea ţării? Nu chiar, dar hazardul dobândeşte în stradă o cale relativ liberă. Strada, aşa cum se manifestă, nu a impus niciodată criteriile programatice proprii, şi cu atât mai puţin unele nominale, drept condiţie a menţinerii cererii sale de schimbare. Este ca şi când un nou guvern, oricare ar fi, ar urma să se dovedească mai bun. Guvernul anterior în funcţie are totuşi o serie de angajamente faţă de naţiune – a se vedea obligaţiile asumate, legate de salarii şi pensii. Nicio nouă administraţie nu le poate abandona sau altera fără acordul naţiunii, deci fără un refe¬rendum. Dar această eventualitate nu pare a fi decât o şansă minoră în jocul trist al norocului şi ghinionului.
 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de