Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M-a întrebat cineva ieri: "De ce mi se întâmplă să mă întâlnesc cu un popă (preoţii ştiu că aşa sunt numiţi în limbaj popular; folosesc limbajul pentru a transmite exact problema pe care o ridică superstiţia şi-mi cer scuze anticipat preoţilor pentru aceasta) şi să-mi meargă rău după aceea? Uite, ieri m-am întâlnit cu doi popi şi apoi... a fost grozav de rău totul. Sau, alaltăieri cineva mi-a spus că a văzut curcubeul, iar mie numai dacă-mi spune cineva că a văzut un curcubeu, sigur aflu de moartea cuiva". Aşa mi-am adus aminte că m-a adus într-o seară de la o recepţie un doctor. O prietenă de-a mea stătea pe bancheta din faţă, eu în spate, aşa că n-am văzut ce se întâmpla pe stradă. Pe undeva, prin centru, doctorul a oprit maşina, apoi a dat înapoi puţin... A oprit, a dat iarăşi înapoi. A făcut la fel de trei ori. Intrigată am întrebat: "Ce faceţi, s-a întâmplat ceva, de ce mergeţi înapoi?". "Ei, cum de ce? Mi-a tăiat calea pisica neagră", mi-a spus doctorul superstiţios şi apoi a început să-mi explice cam ce i se întâmplă lui dacă îi taie calea pisica neagră.
Când întâlnim oameni cu diferite superstiţii se poate să-i privim cu scepticism. Se poate ca noi înşine să fim determinaţi de anumite semne, gen: dacă mergi la un drum şi-ţi iese cineva în cale cu o găleată goală, îţi spui: "Mi-a ieşit cu golul, îmi merge rău" şi invers, dacă iese cineva cu găleata plină, să gândeşti: "Îmi merge bine!". Lucrurile sfârşesc prin a se întâmpla întocmai cum gândim. Majoritatea acestor semne sau superstiţii sunt moştenite de la lumea înconjurătoare, sunt tipare existente în inconştientul colectiv. Ele nu sunt altceva decât credinţe puternice sau convingeri, care ne dezvăluie automat ceva despre puterea propriei noastre minţi. Mintea investeşte credinţa sa într-un simbol, aşa încât ceea ce mintea crede, devine real. Dacă un om crede că preotul care-i iese în cale îi aduce noroc, omul atrage norocul. Dacă el nu-i dă nici o atenţie găleţii goale şi pentru el nu înseamnă nimic găleata plină, atunci existenţa se desfăşoară dincolo de aceste semne, simboluri, credinţe, convingeri şi – în cele din urmă – dincolo de superstiţie.
Practic, avem de-a face aici cu puterea minţii. Superstiţia este felul în care spunem că un obiect sau o situaţie ce ne apare în cale are puterea de a ne determina evenimentele din viitor. De fapt, propria noastră minte determină şi nu altfel decât prin puterea credinţei. Prin superstiţie ne recunoaştem puterea creatoare a minţii. Dovadă că mintea-i cheia superstiţiei, este chiar simbolistica stranie sau alăturarea unor simboluri profund pozitive cu... întâmplări negative. Când apare curcubeul, norii se împrăştie şi furtuna devastatoare care ar fi urmat este curmată. În fapt, curcubeul are un rol pozitiv în natură. În Biblie, el reprezintă semnul promisiunii lui Dumnezeu făcută lui Noe pe vremea potopului. Vedem însă că o convingere mentală ia frâul experienţei şi bate toată simbolistica pozitivă, dar şi reală a lumii. Apoi, întâlnirea cu un preot ar trebui să reprezinte semnul unei bucurii, dar – în mod straniu – mintea îl asociază pe slujitorul Domnului cu răul. Nu-i aşa că-i evidentă inversarea stranie a simbolurilor, iar faptul că ni se întâmplă tot soiul de lucruri ciudate după întâlnirea cu preotul pe stradă nu-i decât o demonstraţie a puterii minţii sau a puterii credinţelor noastre mentale?
Vestea bună este aceea că putem schimba mersul evenimentelor, schimbându-ne credinţele, dar nu înainte de a înţelege că prin aceste superstiţii ne afirmăm puterea propriei minţi. Simbolurile nu operează de la sine; în afara credinţei noastre, pot să ne taie calea sute de pisici negre. Fără credinţa că urmează ceva rău, viaţa merge înainte în mod obişnuit. Ceea ce credem sfârşeşte prin a se manifesta, prin a fi atras în evenimente, prin a fi trăit ca realitate. De fiecare dată când ne taie calea o pisică, putem gândi că un mare bine urmează... pentru noi. Când ne întâlnim cu preotul pe stradă, putem gândi că-i un semn de bucurie. Când apare o găleată goală, ne putem propune să fie pentru noi semnul fericirii în ziua cu pricina. Ceea ce schimbăm în minte se schimbă în evenimentele vieţii. Nu-i de neschimbat nici un semn. Mintea, însă, este maleabilă şi dacă îi sugerăm binele, fericirea, frumuseţea sau norocul, în cele din urmă ne aduce noroc şi pisica neagră, şi preotul, şi găleata goală.
Citește pe Antena3.ro
