Când criteriile de la Maastricht sunt nu, este cel mai bun moment pentru România să adopte euro și să putem juca la nunta monedei locale cu cea europeană.
Auspiciile actuale permit, în cazul adoptării monedei unice, un nivel mai redus al dobânzii pe plan local, ceea ce nu înseamnă și costuri mai mici la nevoile de finanțare guvernamentală externă. Ar fi doar un element social, prin care se ține cont de supraîndatorarea populației și o recunoaștere implicită, într-un moment greu pentru Uniunea Europeană (Brexit), a valorilor comunitare, ce coincid în prezent cu necesitățile naționale de finanțare, care, în contextul neapartenenţei la Grupul de la Vişegrad, sperăm că vor fi îndestulate pe baza respectării statului de drept.
Statul nostru ar trebui să-și propună, la modul cel mai clar, oficializarea statutului de ţară ce nu are capacitatea să se guverneze singură și, cu această ocazie, să avem și o evaluare a sistemului politic, ce nu permite acest lucru.
Ca să conchid, cea mai bună soluție ar fi, în această situație - a unui sistem politic ce nu poate purta de grijă responsabil țării -, să adoptăm moneda unică euro, dacă tot nu se ține cont de constrângerile Tratatului de la Maastricht, în special cea de deficit bugetar.
De ce aceste auspicii sunt întrunite acum? Răspunsul este foarte simplu, fiindcă, potrivit unei definiții ce a fost premiată, tot ceea ce se petrece în spațiul politic românesc e subsecvent acesteia, în circumstanțele în care asistăm la o responsabilizare prin prisma corectitudinii politice. Iar momentul de față este propice pentru producerea schimbării, cu condiția de a ne asuma în mod responsabil lipsa de responsabilitate.