Deficit bugetar, dezinflatie, deficite externe

Impactul deficitului bugetar nu este bine inteles nici de unii economisti. De pilda, citat fiind de un cotidian financiar, un confrate economist, director de institut economic, spune ca nu este nici o problema, intrucat finantarea deficitului bugetar se poate face din surse externe. Este adevarat ca finantarea nu este o problema practica; statul se poate imprumuta si pe piata interna, poate utiliza si venituri din privatizare. Problema este alta: marimea deficitului bugetar si existenta unor masuri eficace de prevenire a derapajelor.

Un deficit bugetar mic este necesar pentru continuarea dezinflatiei si controlul deficitelor externe. In conditiile pasului nou de liberalizare a contului de capital, Banca Nationala trebuie sa reduca din diferentialul dobanzilor pentru a descuraja intrarile de capital speculative. Acestea vor fi masive oricum si vor aprecia leul in conditiile flotarii mai libere, ceea ce ar accentua cresterea deficitelor externe. Iar scaderea dobanzilor ar impulsiona creditarea in lei intr-o economie care este prinsa de febra consumului. Daca cota unica nu va stimula suficient productia autohtona, expansiunea consumului se va regasi in deficite externe mai mari si, posibil, in incetinirea dezinflatiei.

Prin pasul de liberalizare a contului de capital si nevoia de dobanzi mai scazute la lei, politica monetara a BNR ar merge in contrasens cu ceea ce este necesar cand exista presiuni inflationiste si deficitele externe cresc - ma refer la o politica monetara mai stransa. Iar BNR nu poate iesi singura din acest clinci; ramane in sarcina bugetului public sa ajute la controlul cererii interne agregate.

In inlantuirea de efecte mentionata mai sus gasim ratiunea pentru un deficit bugetar prudent - care nu trebuie sa fie mai mare decat cel rezultat din executia bugetara in 2004, eventual chiar mai mic. Cum am mai amintit, situatia este complicata de efectuarea deficitului bugetar in 2004 in ultimele luni ale anului, ceea ce pune presiune pe deficitul de cont curent din acest an. In plus, intervin efectele salariilor bugetare mai mari, al recalcularii pensiilor.

Se poate gandi insa si asa: chiar daca inflatia in 2005 va fi mai mare decat tinta de 7% (deja urcata de la 6%), costul este de acceptat daca efectele dinamice asupra productiei vor fi potrivit dorintelor si daca tinta de inflatie in 2006 (4-5%) ar fi atinsa. De aici ar rezulta si tolerarea unui deficit bugetar mai mare in 2005. Dar aceasta ipoteza are un grad ridicat de speculatie daca este judecata prin prisma variabilelor relevante si a nevoii de a controla deficitele externe; si pot fi induse efecte perverse daca banca centrala ar fi fortata de dezinflatia incetinita sa scada mai lent dobanzile, ceea ce ar atrage mai mult capital speculativ, ar incetini scaderea serviciului datoriei public etc.

Guvernul a anuntat o serie de masuri pentru acoperirea unor posibile goluri la bugetul public; este vorba de cresteri ale impozitelor pe dividende, pe avere si pe microintreprinderi. S-a evocat, de asemenea, o eventuala crestere a accizelor, care in fapt ar fi o devansare a momentului proximei suiri a nivelului lor - potrivit angajamentului fata de UE. Am si eu rezerve fata de cresterea TVA-ului, cum sugereaza expertii FMI-ului; TVA-ul este la un nivel inalt fata de ceea ce observam in tari UE (desi unii ar putea spune ca un TVA mai inalt este o sursa mai sigura de venituri, ca ar diminua din cresterea anticipata a consumului).

Se poate recurge si la reducerea unor cheltuieli bugetare. Dar aceasta masura este foarte dificila pentru un buget care ramane teribil de incordat. O alternativa ar fi economii la diverse capitole de investitii/cheltuieli publice - efectuate la nivel central si local. Exista lucrari mari de infrastructura, alte contracte publice (de genul informatizarii administratiei publice) ce implica, cumulat, sume uriase - de ordinul multor miliarde de euro, intinse pe mai multi ani. Multe dintre aceste contracte s-au facut prin incredintari directe sau prin licitatii discutabile. Este de presupus ca sarcina pentru bugetul public este considerabil in exces fata de ceea ce s-ar fi putut obtine in conditii optime. Si daca asa este, un audit sever (asa cum s-a cerut Bancii Mondiale pentru autostrada Brasov-Bors) poate scoate la lumina importante rezerve de cost (economii la buget) si ar permite rediscutarea unor contracte (inclusiv cel privind securizarea frontierelor). In fine, o cale importanta de a ajuta echilibrarea bugetului este intransigenta fata de rau-platnici. PS. Am afirmat ca despovararea politicii monetare de alte tinte decat inflatia va conduce la impovararea politicii bugetare daca dezechilibrele din economie nu vor fi controlate. Presiunea pe buget in 2005 este un semnal din acest punct de vedere, demonstrand urgenta programarii bugetare multianuale.