E o regulă verificată de-a lungul istoriei: capitaliștii devin socialiști pe măsură ce-și extind și-și consolidează businessul. În perioada romantică a revoluției informatice din Silicon Valley, pe un calculator IBM, programele erau compatibile indiferent dacă aveai un model 286 sau 486. Astăzi, Windows 8 nu merge pe orice configurație. Dacă îl vrei, ești obligat să-ți schimbi și hardul, și softul. Mai mult, dacă nu faci update-urile cerute de producător, constați că nu-ți mai merge sistemul. Practic, upgradarea a devenit o obligație, nu mai e o opțiune liberă a clientului. Dacă vrei să rămâi la Windows XP, n-ai cum, pentru că nu mai există drivere. Clienților li se încalcă libertatea de alegere. Socialismul informatic a înlocuit capitalismul informatic. Nu e singurul aspect socialist din sectorul tehnologic contemporan. Legislația protecției patentelor și drepturilor de proprietate intelectuală atinge noi și noi culmi de absurd, iar singurii păgubiți sunt clienții, cărora li se interzice în mod indirect să beneficieze de produse mai bune și mai ieftine, prin îngrădirea inovației. De exemplu, Samsung a plătit peste un miliard de dolari către Microsoft în 2013, pentru folosirea pe smartphone-urile şi tabletele sale a unor tehnologii dezvoltate de gigantul american. Iar costurile protecționismului sunt suportate de clienți.