Despre obsesii şi alţi "paraziţi" existenţiali

Mintea noastră e adesea blocată în analiza unei situaţii fără ieşire. Cu cât insistăm mai mult să analizăm, să întoarcem pe toate feţele o problemă, cu atât găsim mai puţine soluţii, nu vi se pare? Nu pledez pentru indiferenţa sau pentru stupida afirmaţie "Timpul le rezolvă pe toate", ci pentru alternative care există, dar pe care rareori le abordăm.

Uneori, vorbim prea mult despre ce ne doare, ni se pare o uşurare să împărtăşim cui stă să ne asculte tot ce ne frământă şi ne obsedează. Dacă suntem atenţi la detalii, vom observa că aceia dispuşi să asculte necazuri şi poveşti triste se împuţinează, se scuză că au altă treabă şi se îndepărtează de noi. Rămânem singuri cu problema noastră şi cu incapa­citatea de a depăşi gaura neagră în care ne aflăm.

Unii au înţeles mai multe despre ei şi au găsit răspunsuri în cărţi numite "self-help", alea care te învaţă, în nu ştiu câţi paşi, cum să fii cel mai bun, cum să ai prieteni, succes, iubire, zen, abdomenul striat etc. Problema cu aceste cărţi, bune în multe privinţe, e că unii încep să-şi caute refugiul în ele, nu mai gândesc după propriul discernământ şi înghit tot ce citesc în ele.

Dacă ţi se pare că eşti blocat în valul de autoana­liză, poţi adopta câteva metode care, spun specialiştii, nu fac rău nimănui.

Mai întâi, ar trebui să încetezi să mai tot gândeşti şi să începi să trăieşti altfel. Să renunţi la televizor şi la navigatul pe calculator şi să-ţi construieşti energii pozitive din activităţi noi. Ştiu, unora li se pare ridicol să se apuce de ceva ce n-au făcut toată viaţa, dar alţii, mai inspiraţi şi mai câştigaţi, au ajuns la forma lor maximă apucându-se de cântat, grădinărit, gătit, pictat, modelat, tricotat, scris, învăţat o limbă străină, sport etc. Caută o preocupare care ţi se potriveşte şi creierul tău va lua o pauză de obsesii şi gânduri negre.

E la mare modă meditaţia, iarăşi ridicolă pentru oameni înguşti la minte. În lumea avansată, meditaţia serveşte tot la eliberarea creierului de balast, la o analiză mult mai profundă a propriilor gânduri şi la descoperirea banală că balaurii aceia care te frământă, te ţin mereu încruntat, te fac să plângi sau să suferi îndelung sunt doar... nişte gânduri.

Când creierul nostru începe să aibă o disciplină de gândire, când încrederea în noi şi în capacitatea noastră de analiză ajunge la cote normale, viaţa începe să aibă culoare, aromă plăcută, zile frumoase, nopţi liniştite.

Inutil să vă mai spun că sănătatea voastră are numai de câştigat, iar vârsta biologică va sfida din ce în ce mai curajos vârsta din buletin. Toţi avem nevoie de o pauză după perioade încărcate, agitate, după probleme apăsătoare, deci, daţi-i şi creierului vostru o pauză. Sau mai ales lui.

Desfătaţi-l cu nimicuri care vă fericesc, încântaţi-l cu gânduri pozitive, hrăniţi-l cu aer curat şi sport, cu mâncare sănătoasă şi apă multă, cu muzică şi râsete şi veţi simţi cum, dintr-odată, creierul vostru devine cel mai bun prieten pe care l-aţi avut vreodată.