Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru BNR ar fi foarte greu să răspundă la atacuri speculative viguroase dacă nu ar avea suficiente rezerve. De reţinut este că BNR are nu numai active proprii (ca rezerve), dar şi active atrase (fie împrumuturi, fie rezerve minime obligatorii) care implică costuri şi o anume fragilitate. Cei care critică împrumutul contractat cu FMI, UE şi Banca Mondială ignoră efectele unei crize de lichiditate ce s-ar fi putut transforma într-una de insolvenţă - chiar dacă grosul obligaţiilor scadente era în sectorul privat.
Poate că se face o comparaţie cu solicitarea pe care preşedintele Argentinei a adresat-o băncii centrale a ţării sale de a onora creanţe în valoare de peste 6 miliarde de dolari în acest an. Dar acolo este vorba despre onorarea unor obligaţii externe.
Să luăm însă cazul unei creşteri a deficitului bugetar. A gândi că rezervele BNR au utilitate pentru acoperirea deficitului bugetar are sens dacă volumul acestor rezerve asigură credibilitate, adică permite atragerea de finanţări de pe piaţa locală sau externă. În 2009, băncile comerciale au finanţat o parte a deficitului bugetar cu resurse eliberate de BNR (din rezervele minime obligatorii) şi BNR a trebuit să-şi reîntregească rezervele valutare. Când o tranşă de la FMI a mers direct în bugetul public ea s-a substituit unor împrumuturi pe care statul ar fi fost obligat să le contracteze de la bănci, ceea ce ar fi reclamat o altă eliberare de rezerve minime obligatorii din partea BNR (în locul resurselor eliberate venind tranşa de la FMI).
Poate că unii se gândesc la practica Băncii Central Europene (BCE), care acceptă drept colateral pentru linii de finanţare acordate băncilor comerciale obligaţiuni de stat deţinute de acele bănci. BCE ar trebui să extindă această practică şi la obligaţiunile de stat ale ţărilor din UE care nu fac parte din zona euro. Dar această chestiune nu modifică fondul problemei şi anume, că deficitul bugetar nu trebuie să fie finanţat prin secătuirea rezervelor valutare ale băncii centrale. Dacă s-ar încerca aşa ceva penalizarea ar fi neîntarziată şi usturătoare din partea pieţelor financiare.
Trebuie să se reţină şi alte aspecte. O ţară care oferă monedă de rezervă restului lumii are un avantaj formidabil; SUA sunt în această situaţie, putând tipări monedă la nevoie. Fed-ul poate cumpăra bonuri de tezaur neavând teama unei constrângeri valutare (pericolul ar fi un refuz al altor bănci străine de a mai cumpăra obligaţiuni americane, ceea ce ar cauza o prăbuşire a dolarului). Situaţia din euroland este mult mai complicată, deoarece nu există suveranitate fiscală unică şi obligaţiile statelor rămân naţionale (nota bene: nu exista un CDS pentru zona euro, ci CDS-uri pentru obligaţiuni naţionale) criza datoriilor suverane simţindu-se acut în unele ţări din zonă.
Există diferenţe între ţări mari (şi puternice) şi ţări mici, care sunt mai expuse la şocuri externe. Intrări masive de capital pot mări rezervele valutare copios; ele pot fi însă o falsă binecuvântare dacă sunt fluxuri speculative ce umflă preţurile activelor şi destabilizează o economie. În România nu se poate vorbi despre rezerve ale BNR în exces (şi pentru că o parte din ele nu sunt proprii!). Gradul de euroizare/dolarizare contează. Când preferinţa pentru lichiditate ("capcana lichidităţii") este înaltă şi piaţa valutară funcţionează, la nivelul firmelor şi al bugetului public a avea rezerve înseamnă a avea lichidităţi. Regimul de curs de schimb şi posibilitatea de a limita fluxuri de capital volatile contează.
În fine, contextul internaţional (criza financiară profundă, simptomatică pentru hiperfinancializarea economiilor avansate şi rolul crescut al operaţiunilor tip casino) obligă la consolidarea rezervelor valutare, stabilitatea financiară devenind obiectiv central al politicii economice. Pentru România, nivelul foarte scăzut al încasărilor bugetare constituie o slăbiciune particulară. Putem vorbi despre un nivel optim al rezervelor valutare în funcţie de repere precum cele menţionate mai sus. Opinia mea este că mersul evenimentelor din ultimii ani a suit acest nivel.
