x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dezamăgirea Coanei Nuţi

Dezamăgirea Coanei Nuţi

de Marian Nazat    |    05 Ian 2012   •   21:00

Coana Leana din Plescoi e de­za­ma­gi­ta. Iar mie, zau!, mi se rupe inima s-o stiu astfel. Ce poate fi mai trist de­cat o femeie dezamagita? Una aban­dondata, desigur, dar deocamdata nu e cazul. Doar deocamdata. Du­duia cea rasfatata a natiei a vorbit pu­tin cand ni s-a marturisit cu atata sin­ceritate. Prin urmare, n-a mintit, cum se mai petrece uneori. Dar asta e o alta destainuire a imitatoarei unor muieri celebre ale istoriei.

Chiar, ca­lea cea mai facila spre celebritate e imi­tatia, n-ati observat? In fine, sa ma intorc la dezamagirea apetisantei mi­nistrese de la Curtea lui Zeus, fiind­ca merita niscaiva reflectii. Cica 'Ma as­teptam la o solutie de condamnare. E adevarat ca nu cunosc mai mult din dosar decat stie toata lumea, mai mult decat s-a spus in media, la televi­zi­uni, dar sunt convinsa ca oamenii care asteapta ca aceste dosare de mare coruptie sa se finalizeze cu condamnari sunt dezamagiti de aceasta decizie'. I-a tinut isonul vestala Sul­fi­nica, si ea 'surprinsa' foc de verdictul judecatorilor de la Inalta Curte.

Sefa de la Muncii are insa circums­tante atenuante, n-a absolvit Dreptul, precum colega sa de coterie partinica. Iar ignoranta scuza orice pros­tie, mai ales intr-o tara de 'lautari'. Aidoma Romaniei urechiste… O alta mimoza a oranjeriei de partid si de stat nu s-a sfiit s-o spuna pe sleau. Pe cand si executari cu parnaie?, s-a mirat surazand cu subinteles Raluca. Da’ de ce nu executarea prin im­pus­care, pe noua Arena Nationala?

Vasazica, un avocat in adormire isi da cu parerea despre un verdict fa­ra sa aiba habar de dosar. Asta e pri­­ma remarca. Inainte de a fi jurist este politician, adica stricatoriu de vor­­be. Si nu e prima oara sa vezi ase­me­­nea bagari in seama, pacatul nu le e strain nici altora, inclusiv catorva flecari din opozitie. Un dram de res­pect pentru profesie ar fi obligat-o sa-si pastreze gura inchisa. Sa taca in­­telept si sa-i lase pe altii sa se declare dezamagiti.

Cata micime de caracter iti trebuie sa cobesti condamnarea cuiva? As­ta e a doua remarca ce ma is­co­des­te de la o vreme, ca traitor al dez­lan­­tu­irii de canibalism social… Sigur, in­­trebarea mea nu vizeaza victima, in­­dreptatita sa-l urasca pe agresor si sa-i doreasca inclusiv pedeapsa capi­ta­la. In rest, sa-ti tulburi linistea interioara ca cineva n-a fost intemnitat imi pare o dovada de maladie su­fle­teas­ca. Sa te bucuri de suferinta celui tri­mis in 'leprozeria penala'? Dum­ne­zeule, ce alcatuire launtrica or avea ciudatele creaturi inhaitate in ura aproapelui?

Lucrurile erau clare, intrucat televiziunile s-au straduit zelos sa in­la­tu­re orice dubiu cu privire la vinile ex-pre­mierului pesedist. Iar de vreme ce 'pro­curorii' mediatici ai sectiei de pr­o­paganda portocalie au decis asu­pra-le, nu era posibila alta solutie. Asta ar fi o a treia remarca si cea mai dureroasa. Caci procesele se des­fasoara de douazeci de ani in studiourile argatilor puterii si nu in salile de judecata. Acolo, in tribunale si curti, e numai locul amagirilor in­se­la­te, deoarece arareori se intampla ca sentinta sa-i contrazica pe agentii di­versiunii publice. Pe ecrane se perinda feluriti justitiari insetati de sange si multimea se intarata zgomotos, e oricum ahtiata dupa ghi­lo­ti­na­rea fostilor. Desi, atunci cand proscrisii se aflau in frunte si-i manau din spate, calicii se ingramadeau sa le pupe talpile si dosurile.

Traditia ve­che si slinoasa a slugarniciei lase... Im­pins pe esafod, condamnatul nu mai inspira teama, dimpotriva. Gloata isi dezleaga baierile curajului si arun­ca cu pietre si sudalme, raz­bunandu-si complicitatea la propria umilire. In epoca moderna, televizi­u­nea s-a substituit pietei, tehnicile de manipulare s-au rafinat in asa fel in­­cat o campanie mediatica iscusita face inutil, in sine, procesul penal. Ii pregateste insa verdictul, orchestrat con­tra cost de lacheii instruiti sa can­te de-a pururi aria linsajului. Nenoro­ci­tii, nici nu-si dau seama ca, invaria­bil si implacabil, stapanii se schimba ciclic, intr-atat sunt de dresati! Interpreteaza in cor o partitura, aceeasi, in­diferent de regim.

In situatia ne­po­tri­velii dintre asteptare si hotararea ju­de­catoreasca, campania mediatica se indreapta impotriva magistratilor. Li se scot de la naftalina dosarele de ca­­dre si li se tiparesc in paginile zi­a­relor portretele de tinerete, biografii­le compromitatoare. Li se scotocesc in­­termezzo-uri de viata in cheia in­fa­­­ma care sa explice 'grava eroare ju­­d­i­ciara'. Oamenii nu sunt ingeri, cu atat mai mult impartitorii de dreptate, insa ultimii nu au privilegiul discretionar de a scrie despre ziaristii po­negritori. Ehe, ce-ar iesi din penitele lor!...

Dezamagirea guvernantei balaie nu e singulara, e impartasita de masele largi indignate. Asta e ultima re­mar­ca. Ca politician ai simtiri colective, pasamite, perorezi in numele co­mu­nitatii. Eul e inlocuit de noi, si in spatele fiecarui ales stau notiuni abstracte, fragmente amorfe de socie­ta­te. Corectitudinea politica a vremii cere sa te situezi intotdeauna langa cei multi, ca sa-ti legitimezi discursul, sa pari din popor. Vocea oropsitilor, stri­gata, ce paradox!, din budoarul pu­terii obscene… Ori dinlauntrul re­vistelor glossy, cam dezbracata si boita, provocatoare si inadecvata rangului cu care te-a rasplatit favorabila conjunctura. Favorabila tie, nicidecum tarii, silite sa-ti suporte dezamagirile prefacute, demagogia fardata cu sclipici de sanziana.

×
Subiecte în articol: editorial