Coana Leana din Plescoi e dezamagita. Iar mie, zau!, mi se rupe inima s-o stiu astfel. Ce poate fi mai trist decat o femeie dezamagita? Una abandondata, desigur, dar deocamdata nu e cazul. Doar deocamdata. Duduia cea rasfatata a natiei a vorbit putin cand ni s-a marturisit cu atata sinceritate. Prin urmare, n-a mintit, cum se mai petrece uneori. Dar asta e o alta destainuire a imitatoarei unor muieri celebre ale istoriei.
Chiar, calea cea mai facila spre celebritate e imitatia, n-ati observat? In fine, sa ma intorc la dezamagirea apetisantei ministrese de la Curtea lui Zeus, fiindca merita niscaiva reflectii. Cica 'Ma asteptam la o solutie de condamnare. E adevarat ca nu cunosc mai mult din dosar decat stie toata lumea, mai mult decat s-a spus in media, la televiziuni, dar sunt convinsa ca oamenii care asteapta ca aceste dosare de mare coruptie sa se finalizeze cu condamnari sunt dezamagiti de aceasta decizie'. I-a tinut isonul vestala Sulfinica, si ea 'surprinsa' foc de verdictul judecatorilor de la Inalta Curte.
Sefa de la Muncii are insa circumstante atenuante, n-a absolvit Dreptul, precum colega sa de coterie partinica. Iar ignoranta scuza orice prostie, mai ales intr-o tara de 'lautari'. Aidoma Romaniei urechiste… O alta mimoza a oranjeriei de partid si de stat nu s-a sfiit s-o spuna pe sleau. Pe cand si executari cu parnaie?, s-a mirat surazand cu subinteles Raluca. Da’ de ce nu executarea prin impuscare, pe noua Arena Nationala?
Vasazica, un avocat in adormire isi da cu parerea despre un verdict fara sa aiba habar de dosar. Asta e prima remarca. Inainte de a fi jurist este politician, adica stricatoriu de vorbe. Si nu e prima oara sa vezi asemenea bagari in seama, pacatul nu le e strain nici altora, inclusiv catorva flecari din opozitie. Un dram de respect pentru profesie ar fi obligat-o sa-si pastreze gura inchisa. Sa taca intelept si sa-i lase pe altii sa se declare dezamagiti.
Cata micime de caracter iti trebuie sa cobesti condamnarea cuiva? Asta e a doua remarca ce ma iscodeste de la o vreme, ca traitor al dezlantuirii de canibalism social… Sigur, intrebarea mea nu vizeaza victima, indreptatita sa-l urasca pe agresor si sa-i doreasca inclusiv pedeapsa capitala. In rest, sa-ti tulburi linistea interioara ca cineva n-a fost intemnitat imi pare o dovada de maladie sufleteasca. Sa te bucuri de suferinta celui trimis in 'leprozeria penala'? Dumnezeule, ce alcatuire launtrica or avea ciudatele creaturi inhaitate in ura aproapelui?
Lucrurile erau clare, intrucat televiziunile s-au straduit zelos sa inlature orice dubiu cu privire la vinile ex-premierului pesedist. Iar de vreme ce 'procurorii' mediatici ai sectiei de propaganda portocalie au decis asupra-le, nu era posibila alta solutie. Asta ar fi o a treia remarca si cea mai dureroasa. Caci procesele se desfasoara de douazeci de ani in studiourile argatilor puterii si nu in salile de judecata. Acolo, in tribunale si curti, e numai locul amagirilor inselate, deoarece arareori se intampla ca sentinta sa-i contrazica pe agentii diversiunii publice. Pe ecrane se perinda feluriti justitiari insetati de sange si multimea se intarata zgomotos, e oricum ahtiata dupa ghilotinarea fostilor. Desi, atunci cand proscrisii se aflau in frunte si-i manau din spate, calicii se ingramadeau sa le pupe talpile si dosurile.
Traditia veche si slinoasa a slugarniciei lase... Impins pe esafod, condamnatul nu mai inspira teama, dimpotriva. Gloata isi dezleaga baierile curajului si arunca cu pietre si sudalme, razbunandu-si complicitatea la propria umilire. In epoca moderna, televiziunea s-a substituit pietei, tehnicile de manipulare s-au rafinat in asa fel incat o campanie mediatica iscusita face inutil, in sine, procesul penal. Ii pregateste insa verdictul, orchestrat contra cost de lacheii instruiti sa cante de-a pururi aria linsajului. Nenorocitii, nici nu-si dau seama ca, invariabil si implacabil, stapanii se schimba ciclic, intr-atat sunt de dresati! Interpreteaza in cor o partitura, aceeasi, indiferent de regim.
In situatia nepotrivelii dintre asteptare si hotararea judecatoreasca, campania mediatica se indreapta impotriva magistratilor. Li se scot de la naftalina dosarele de cadre si li se tiparesc in paginile ziarelor portretele de tinerete, biografiile compromitatoare. Li se scotocesc intermezzo-uri de viata in cheia infama care sa explice 'grava eroare judiciara'. Oamenii nu sunt ingeri, cu atat mai mult impartitorii de dreptate, insa ultimii nu au privilegiul discretionar de a scrie despre ziaristii ponegritori. Ehe, ce-ar iesi din penitele lor!...
Dezamagirea guvernantei balaie nu e singulara, e impartasita de masele largi indignate. Asta e ultima remarca. Ca politician ai simtiri colective, pasamite, perorezi in numele comunitatii. Eul e inlocuit de noi, si in spatele fiecarui ales stau notiuni abstracte, fragmente amorfe de societate. Corectitudinea politica a vremii cere sa te situezi intotdeauna langa cei multi, ca sa-ti legitimezi discursul, sa pari din popor. Vocea oropsitilor, strigata, ce paradox!, din budoarul puterii obscene… Ori dinlauntrul revistelor glossy, cam dezbracata si boita, provocatoare si inadecvata rangului cu care te-a rasplatit favorabila conjunctura. Favorabila tie, nicidecum tarii, silite sa-ti suporte dezamagirile prefacute, demagogia fardata cu sclipici de sanziana.