x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dragostea a fost dintotdeauna virtuală

Dragostea a fost dintotdeauna virtuală

de Tudor Octavian    |    20 Noi 2009   •   00:00
n) Într-un târg din Moldova, angajatul "cu cultura" al Primăriei i se destăinuie unui conferenţiar din Bucureşti: Am licenţa în Sociologie, i-am citit pe Heidegger şi pe Tolstoi, primarul e de treabă şi e de acord cu toate acţiunile pe care i le propun, poate n-o să mă credeţi, dar am avut şi invitaţi, la care oamenii de pe aici nici nu visau. Şi, cu toate astea, uitaţi-vă şi dumneavoastră, sala e goală. Nici nu poţi să te superi. Nu e nivel, iar dacă nu e nivel, degeaba te zbaţi. Am casă, o soţie, un copil, totuşi îmi vine să-mi iau lumea-n cap. Există întotdeauna o soluţie, îi spune conferenţiarul. Plecaţi într-un oraş unde e nivel. Nu poţi s-o iei toată viaţa de la capăt, zice angajatul "cu cultura". Unii uite că pot, spune conferenţiarul. Dar am o slujbă, o leafă, zice angajatul Primăriei. Aveţi o soţie, o casă, un copil, o slujbă, o leafă, o amantă, un câine, o rubrică la ziarul local. Dar i-aţi citit pe Heidegger şi pe Tolstoi. Nu mai e nimic de făcut.

n) Criza la apogeu: Boc îşi caută serviciu, Iliescu nu-şi mai primeşte pensia, preşedintele nu are din ce-şi plăti sepepiştii de la Cotroceni şi aşteaptă elicopterul pe acoperiş, câţiva deputaţi, cărora li s-a impus un concediu neplătit de doi ani, vând Rivanol cu leucoplast şi ţac-ţac-uri chinezeşti pentru unghii în tramvaie şi pe platforma Bucur Obor. La chioşcul de ziare, Tăriceanu află că Adevărul s-a scumpit iarăşi cu zece bani. Scump, domnule, scump, spune Tăriceanu, pe vremea mea era mai ieftin. Mai bine iau o pâine. Dar Geoană, ce face Geoană? N-are probleme. Vanghelie sponsorizează partidul, iar Geoană e consilier personal, cu jumătate de normă, la 5.

n) Cei care condamnă amorul virtual de pe net ignoră esenţa amorului: a fost dintotdeauna şi virtual. Numai că, până la inventarea netului, ecranul se găsea în mintea îndrăgostitului şi pe el îşi proiectau fantasmele. De-ai şti cum te vedeam, atunci când eram îndrăgostită de tine! Aveai aşa, o aureolă, exclamă cu o ciudă încărcată de nostalgie fata. În filmele alb-negru, de dinainte de război, operatorii speculau nevoia de idolatrie a publicului-bărbaţi luminând din spate, discret, actriţele. Fapt care le conferea un gen de halou celest.

n) Despre un domn, "dependent de facerea de bine", familia vorbeşte ca despre un bolnav pentru care nu există tratament. "Ăsta e el", spune oftând soacra, nu se poate abţine. Iar soţia e şi mai categorică: "E prost de bun". Nu cred să mai existe o naţie, unde bunătatea să fie o clauză de familie a prostiei.

n) Ion şi Maria, părinţii din Cociovenii din Vale ai Anacondei, fata cea mare plecată la oraş ca să se facă vedetă, primesc de la aceasta o scrisoare şi sunt bucuroşi: Anaconda a reuşit! E de o lună în probe pentru roluri în mai multe filme. Nici n-am timp să respir, scrie fata, de dimineaţa până seara sunt în probe. Uneori, dau şi zece probe zilnic. Ce nu scrie Anaconda e că dă probe într-un studio de filme porno şi nu cu masculii angajaţi, ci cu alţi aspiranţi la contractul de vedetă porno care dau şi ei probe cu fata.

×
Subiecte în articol: editorial