Europa se comporta, cu Romania, ca o sotie inselata, dar care nu vrea sa strice casa, cum spune romanul, de dragul copiilor si de gura lumii.
Momentul cand Bucurestiul a venit, cu entuziasm, in intampinarea solicitarii Statelor Unite de a participa la razboiul din Irak, punand la dispozitie spatiul aerian, baza de la Constanta pentru militarii in tranzit ai coalitiei, cadre medicale si militari, nu poate fi iertat, cu una cu doua, de Europa veche, cum i s-a spus in timpul conflictului din Golf, pe un ton nu tocmai magulitor.Oficial, diplomatic si propagandistic lucrurile au intrat intr-un normal destul de auster, relatiile par a fi cat se poate de firesti, reuniunile si schimburile de experienta sunt si ele in grafic. Ce ne facem insa cu sentimentele europenilor adevarati, prin sistem, valoare, structura si gandire, fata de mai tinerii europeni - romani, maghiar, bulgari etc., care sunt tratati corect, dar fara nici o bruma de ingaduinta.
Cu totii ne-aducem aminte de un profesor de liceu care, fara a ne pedepsi ori umili la tabla pentru vreo boroboata facuta in pauza, avea insa grija ca la prima lucrare de control sa corecteze stangaciile si greselile cu maxima acuratete. Nu putea fi nici condamnat pentru corectitudine, dar nici iubit din caleafara pentru sistemul intransigent de notare.
In aceasta situatie ne aflam
acum. Iar lovitura din
partea Uniunii Europene
vine exact acolo unde ne doare
mai profund. La bani.
ONG-urile romanesti sunt
in pragul falimentului, pentru
ca fondurile PHARE ale UE nu
au sosit, desi calendarul este
respectat, de obicei, cu
sfintenie. Doar in 1998 s-a mai
intamplat o situatie similara,
cand banii pentru Romania s-au
pierdut pe drum.
Acum nici macar nu se
stie pe unde au ramas
blocati sau daca ii vom
mai primi vreodata. Inseamna
proiecte ratate, oameni ramasi
fara slujba, dezonoare.
Cat despre fondurile
anuntate de catre Comisia Europeana
pentru noi si bulgari, care
ar urma sa soseasca intre 2007
si 2010 - 15,4 miliarde de euro
- lucrurile sunt si mai complicate.
Mecanismul e simplu:
Europa - zeflemitor poreclita
cea veche - are o sumedenie de
functionari constiinciosi. Asa ca
membrii Comisiei Europene au
facut publica propunerea financiara
pentru Romania si vecinii
de la sud in plin scandal al
adoptiilor internationale. S-ar
putea crede ca Emma Nicholson
nu stie ce fac stimabilii ei colegi.
Gresit! Ea cunoaste, si inca
foarte bine, tot ce se petrece,
numai ca este vorba despre
lucruri care, pana la un punct,
sunt tratate separat: calculul
pentru sprijinul financiar si moratoriul
pentru adoptii. Cele doua
puncte de interes se intalnesc
in momentul in care tot ceea
ce tine de angajamentele
Romaniei pentru a fi ajutata
financiar nu se dovedesc a fi
altceva decat o vanare de vant.
Oficialii nostri au anuntat, cu inflacarare, decizia Comisiei pentru finantarea de peste trei ani. Completand, cu de la sine putere, ca putem fi siguri de aderare in 2007. Numai ca declaratiile bine ticluite, dar ostentativ exagerate au fost potolite, daca nu chiar strivite, de punerea la punct venita din partea europenilor insisi: "Propunerea financiara nu garanteaza aderarea in 2007", accentueaza Mathias Ruete, director pentru extindere in Comisia Europeana. Mai mult, el spune ca este ingrijorat de capacitatea scazuta a ministerelor de a propune proiecte pentru a atrage finantari si de lipsa de performanta a administratiei publice. Cu alte cuvinte, nu exista certitudini privind data aderarii, ci doar angajamente din partea tarii noastre si calendarul strict al Uniunii Europene.
Faptul ca in Comisia de
politica externa s-a
dezbatut posibilitatea
introducerii unei monitorizari
speciale pentru Romania, la cererea
Emmei Nicholson, ne face
mai rau decat ne-am putea
inchipui. Europarlamentarii sunt
extrem de sensibili la argumente
care tin de un anumit comportament
democratic si transparent.
Exact ca sotia de la
inceputul editorialului - chiar
daca a uitat escapada sotului,
isi va spori vigilenta si va contabiliza
fiecare intarziere sau
comportament inadecvat. Si,
intr-o zi, cu siguranta, va rabufni.
Sa ne plangem Americii?
N-ar folosi la nimic. Cei mai
multi romani care muncesc
legal in strainatate trimit valuta
familiilor ramase acasa din
Italia, Spania, Germania, Belgia
si mai putin din Statele Unite.
La fel si cu vizele. Pana si
Elvetia si-a deschis granita pentru
romani. Peste Ocean e inca
bariera pusa, si psihologica si,
din pacate, financiara.