Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un cercetător de la Universitatea din Miami, doctorul LaPerriere, citat de dr. David Servan Schreiber în cartea sa „Vindecă stresul, anxietatea şi depresia fără medicamente şi fără psihanaliză”, studiat efectul exerciţiilor fizice într-un moment greu al oamenilor; atunci când li se spunea că sunt seropozitivi.
Cercetătorii au descoperit că celulele natural killer(NK) sunt foarte sensibile la emoţiile noastre, iar primirea unui diagnostic fatal generează o cascadă de emoţii negative, cu efecte devastatoare asupra imunităţii. În perioadele de depresie şi de stres celulele NK nu se mai înmulţesc, tind să se dezactiveze, ceea ce afectează sistemul imunitar, în vreme ce, atunci când ne simţim bine, celulele NK lucrează foarte energic, chiar şi împotriva proliferării celulelor canceroase şi a celor implicate în producerea infecţiilor. Perriere a demonstrat că pacienţii care făceau exerciţii fizice în mod regulat, de cel puţin cinci săptămâni, erau protejaţi împotriva fricii şi a disperării, iar sistemul lor imunitar rezista mai bine când primeau diagnosticul dramatic.
Multe alte cercetări au arătat că jogging-ul este mai „tare” decât unele dintre cele mai spectaculoase antidepresive (au fost făcute studii comparative), dovedindu-se „un mare vindecător” al depresiei, al anxietăţii, un stimulator al sistemului imunitar (deci are un rol major în orice situaţie de boală). Acţiunea sa extraordinară despre care vorbim şi noi astăzi în mod special este legată de creierul emoţional al omului şi acţiunea exerciţiului fizic asupra emoţiilor negative, distructive, a emoţiilor care ne tulbură vieţile şi ne afectează profund sănătatea.
Pe de o parte, exerciţiile fizice regulate induc o creştere a nivelului de endorfine în creier, iar consecinţa imediată este o mai mare capacitate a oamenilor de a se bucura de lucrurile obişnuite, mărunte ale vieţii. Dacă depresia înseamnă „o absenţă a plăcerii”, dacă în depresie omul vede lumea îmbrăcată în culori negre şi lipsită de speranţă, plăcerea revine prin mişcarea fizică, al cărei efect antidepresiv şi antianxiolitic a fost pusă pe seama „eliberării de endorfine”. Endorfinele sunt substanţe ale bucuriei, ale bunei dispoziţii, pe care organismul nostru le cunoaşte şi când iubim, şi când suntem fericiţi pentru că am câştigat ceva important.
Efortul fizic prelungit creează un efect interesant, pe care practicanţii unor metode spirituale le obţin şi după ani de exerciţiu; „extazul”. Oamenii de ştiinţă au numit acest efect „extazul alergătorului”. Efortul prelungit înterupe fluxul gândurilor negre în cazul special al depresiei. După 30 de minute de jogging, în care practicanţii depun un efort susţinut, intră într-o stare în care gândurile lor devin pozitive în mod spontan. Ei pierd conştienţa obişnuită de sine şi se lasă ghidaţi de ritmul efortului pe care îl fac. Este interesant că acest tip de efort dă dependenţă tocmai pentru că omul intră în stare de extaz şi, pentru a obţine din nou starea, el... aleargă din nou.
Dacă exerciţiul fizic susţinut poate induce stări de spirit atât de plăcute şi de benefice, aceleaşi stări pe care le obţinem şi prin antrenament mental sau prin diferite tehnici spirituale, dar şi prin cele mai minunate trăiri, izborâte din experienţele frumoase ale vieţii, înseamnă că avem la îndemână în „mişcarea fizică” un instrument terapeutic puternic.
Faptul că mişcarea seduce creierul nostru emoţional este, poate, una dintre cele mai minunate consecinţe ale ei, ceea ce înseamnă că o putem încerca, chiar dacă nu avem depresie, anxietate, tulburări de somn, dezechilibru al greutăţii corporale sau alte probleme. Poate că nu-i important de unde începe starea noastră de bine; dacă ea poate să înceapă de la trup, dacă este la îndemâna oricui, dacă mişcarea ne face capabili să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieţii, dacă ne face mai receptivi la relaţii şi la lumea înconjurătoare, atunci să ştim asta. Să ştim că avem oricând puterea să ne sustragem din plasa gândurilor negre, că avem la îndemână un instrument simplu, care ne stimulează emoţiile pozitive, ne face mai fericiţi, mai sănătoşi, mai buni (creierul emoţional reacţionează distructiv la problemele apărute în relaţiile noastre). Când suntem prea prăbuşiţi în percepţii pesimiste nu putem opri fluxul gândurilor negative şi al emoţiilor distructive prin meditaţie, prin rugăciune sau prin alte mijloace spirituale, dar – iată – o putem face mişcându-ne. Dacă poţi fi mai fericit şi mai bun, mai sănătos şi mai liniştit, dacă poţi gândi şi dacă poţi avea emoţii mai plăcute doar făcând câţiva paşi pe jos zi de zi, „efortul” merită... făcut, căci el ar putea fi mai sănătos decât mii de pastile!
Citește pe Antena3.ro
