Dosarele Revoluţiei au fost pentru Justiţia română un mare eşec. Începând cu farsa judiciară sinistră în urma căreia au fost executaţi soţii Ceauşescu, şi continuând cu procesul CPEx şi cele în care au fost urmăriţi membri ai familiei Ceauşescu nimeni nu poate susţine că au fost respectate normele minime de conduită din partea anchetatorilor sau judecătorilor. Toţi şi-au încărcat conştiinţele cu sentinţe nedrepte, neargumentate, lipsite de probe. Cu aceste pietre de moară atârnate de picioare, democraţia a plecat şontâc-şontâc să creeze noua Justiţie în România. Care, la fel ca marota omului nou dorit de Ceauşescu, este o himeră. Amendată ca atare de societate, care clasează de mulţi ani Justiţia la cotele minime de încredere. Băsescu şi compania, atunci când au luat puterea, au promis că vor aduce la lumină câteva teme celebre: mineriadele şi Revoluţia. Preşedintele Băsescu a fost incapabil să reformeze sistemul juridic; dimpotrivă în alianţă cu Macovei Monica au urmărit doar subjugarea ei prin tehnica manipulării. Luptăm cu corupţia – atunci să iniţiem acţiuni în forţă, la limita sau chiar dincolo de limita legalităţii pentru a găsi vinovaţii. Ţinte au devenit adversarii politici ai regimului Băsescu sau oameni de afaceri care nu erau “maleabili” la cotizare. În acest făgaş pe care s-a trimis independenţa Justiţiei pe centură s-au împotmolit multe conştiinţe, s-au produs drame fără a avea cineva în România sentimentul că se face dreptate sau se caută adevărul.
În lipsă de succes în domeniu, Băsescu scutură praful gros care s-a aşternut pe aşa-numitele dosare ale Revoluţiei aflate în cercetarea Parchetului. El a promis solemn că aceste mistere vor fi dezlegate cu ajutorul procurorilor. L-a reactivat pe Voinea, a admonestat-o public pe Kovessi pentru lentoarea în muncă. Rezultatul – zero. Haosul din zilele lui decembrie ’89 a fost deliberat declanşat? Cine sunt autorii scenariului, ordinele cui au creat debandada violenţelor; victimele au căzut la datorie sau au murit ca păpuşarii în scenariul altora. Eroii sunt adevăraţi sau personaje de mucava? Sunt sute şi sute de întrebări care nu şi-au găsit răspuns, iar investigaţiile procurorilor fie au încurcat pistele, cu deliberare, fie nu au cum să fie finalizate. Şi aici este strâns un munte de motive care fac din cele peste un milion de file ale acestor dosare o bibliotecă imposibil de ordonat de reglemenările codului penal. Aici este teritoriul istoricilor care ar putea extrage părţi din adevărul acelor zile dramatice. Informaţiile sensibile, cele mai sensibile se află protejate şi în afara ţării, la serviciile care nu permit accesul liber la secretele operaţiunilor care vizau nu doar răsturnarea lui Ceauşescu. Băsescu Traian ştie foarte bine că procurorii se izbesc de un zid pe care nu-l pot sparge. De aceea flutură acest subiect când vrea să-şi apropie mişcările de revoluţionari sau doreşte să arate pisica Parchetului General. A făcut-o o dată. Acum repetă “mişcarea” cu noul procuror general Niţu. Nedorit de cuplul Băsescu-Macovei, dar acceptat în urma unui joc al negocierilor politice, lui Marius Niţu i s-a pus în cârcă o sarcină imposibilă. Toată lumea ştie că aceste dosare nu vor fi mişcate din loc. Procurorului general i s-a dat doar o temă de încălzire: să lămurească cine a dat ordinele de înarmare cu muniţie de război a Armatei şi Gărzilor Patriotice. Limitând “mandatul” lui Niţu doar la atât, Băsescu vrea să readucă în atenţie doar o singură filă din milionul de hârtii. Răspunsul este şi el simplu de aflat: ordinele primite de comandaţii Armatei şi Securităţii de la Ceauşescu. Aici nu e nici un secret de fapt. Dar Băsescu doreşte o trambulină de la care să se catapulteze iar în campionul anticomunismului. Pentru că în 21 şi 22 decembrie ’89 Armata, Securitatea, Gărzile Patriotice răspundeau la ordinele comandantului suprem, care avea să fie rapid executat. Cine să poată răspunde în locul lui? Asta trebuie să afle noul procuror general şi într-un an să-l informeze pe Traian Băsescu. Restul, mai vedem! Băsescu a bifat iar problema “Dosarul revoluţiei”, a fost “intransigent” cu Niţu şi, mai mult, arată că este consecvent. Băsescu Traian are nopţi de insomnie şi somnul îi este bântuit de fantomele Revoluţiei. Despre alte dosare închise pentru moment nu a dat nici o indicaţie. Flota, Casa Mihăileanu, spălarea de bani rămân în aşteptarea unor probe noi.
Or fi aflat şi noii şefi ai Parchetelor de ele sau, în şedinţa de terapie în grup de la Cotroceni, au fost obligaţi să uite?