Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Maria din Nazaret face parte din amintirile mele intr-un mod extrem de personal.
Pe vremea cand purtam pantaloni scurti, si credeam in Dumnezeu cum cred copiii, ca intr-un basn minunat, treceam prin fata bisericilor si-mi faceam cruce cu limba in cerul gurii (sus, jos, dreapta, stanga), invatat de bunica mea sa-mi fac cruce la biserici oricand si oriunde, oricat ni s-ar spune la scoala ca Dumnezeu nu exista.
Dupa ce o faceam, iute, hoteste si muteste, ma uitam la fratele meu geaman, de care eram nedespartit pe strada, acasa, ori la scoala. Si dintr-o sclipire a ochilor ne confirmam unul altuia: ai facut-o?
Da, spunea privirea lui - ori a mea. Si tu? Da, si eu - rasspundea privirea mea ori a lui. Deci, suntem salvati.
Gandeam oare chiar acel gand: suntem salvati? Desigur ca nu. Dar il traiam, il simteam. Un simt al sperantei personale, pe cat de complex pe atat de greu de descris in cuvinte, dar familiar ca respiratia si ca gustul salivei, era cuprins in semnul crucii cu limba in gura. Nestiuti de comunisti, nestiuti de nimeni, eu si fratele meu geaman.
Cu ani mai tarziu, imi dau seama ca ne simteam legati de un mister delicios si esential. In viitor, oriunde ne va duce viata, semnul crucii pe ascuns nu ni-l va putea lua nimeni. Era protectia noastra, copilaroasa si naiva, pentru toate greutatile si cumpenele viitoare. Nu ma gandeam la acel gest ca neaparat "crestin," si nici in copilarie nu credeam ca vreo religie e superioara alteia. De fapt, ma fascinau si alte religii, si simteam un respect implicit fata de partea lor cea mai atragatoare - misterul, secretul. Legatura personala imposibil de pus in cuvinte, cu dumnezeu.
Incepand de la acel gest secret din copilarie s-a dezvoltat toata experienta mea mistica. Am devenit frondeur si razvratit, ca mai toti tinerii. Cand am plans moartea fratelui meu geaman, am socotit-o o dovada clara ca Dumnezeu nu exista - altfel cum ar fi putut sa-mi sacrifice fratele? Si am fost ateu in practica, multi ani. Am trait curiculumul de negatie a religiei, si apoi de dezbatere si de revenire, al multor intelectuali europeni. La jumatatea vietii am redevenit mistic, fara sa-i dispretuiesc pe atei. In tot acest timp, patru personaje esentiale au coexistat in mine, alaturi de personajele vietii mele reale.
Patru personaje. Dumnezeu, Isus, Maria, si Pilat. (Cele numite in Crez.) Cele mai cunoscute nume ale culturii europene si occidentale.
In anii copilariei, nu aveam o Biblie in casa -- Biblia era interzisa sub comunism. Cand s-a repus in circulatie Biblia, in anii '60, un exemplar pentru casa noastra a costat o suta de lei. Am citit Biblia prima oara - si am aflat ca o stiam aproape toata. Asa cum un italian are in sange renasterea, un roman are in sange folclorul biblic, pe care il absoarbe dintr-un fel de zumzet permanent al culturii, si dintr-un gust aproape fizic al povestii populare, in care Dumnezeu si Sfantul Petru se plimba pe pamant, si se uita in jur, si intalnesc pamanteni si intra in vorba cu ei - uite-asa. Nu era nevoie sa cred in Dumnezeu ca sa fiu imbibat de acea cultura. Daca nu credeam eu, credeau altii, atat de multi, incat ma inundau si pe mine, prin osmoza.
De aceea, a scrie despre Maria din Nazaret, singura femeie intre acele patru personaje interioare ale fiintei mele tinere, a fost un vis scriitoricesc aproape din copilarie.
Sunt trei barbati in crez: Dumnezeu, care l-a facut pe Adam dupa chipul lui - muncitor la creatia Universului, lipind huma de huma si risipind galaxii dincolo de galaxii - eminamente mascul. Fiul sacrificat, idealist si dedicat renovarii relatiei cu rasa umana - tot mascul. Si Pilat, romanul sceptic si filozof dar si autoritar si abuziv - tot mascul. Intre atata masculinitate, o singura femeie, Maria, coplesita de personalitatile celorlalti trei. Intr-un cuvant, fata adolescenta are misiunea sa fie toate fetele si femeile lumii. Desi e sugerata cu o fragilitate si gratiozitate pe care nici ingerul n-a speriat-o (doua clipe dupa pogorarea ingerului, Maria vorbeste cu el parca se stiu dintotdeauna), Maria trebuie sa aiba darzenia intreaga a Evei, plus a ei insesi.
Maria din Nazaret e parte din viata emotiva a miliarde de oameni, chiar daca n-au citit noul testament. Fata Maria imi era cunoscuta inca de tanar - inca de pusti. Vedeam, intalneam, cand inca nu ma barbierisem prima oara, fete si femei, si cu o tulburare presexuala dar nu mai putin aprinsa, observam cat e femeia de delicată fata de barbat,mai supla, mai mica, mai ingusta, mai subtire la piele, calcand mai subtil, vorbind mai melodic, intuind mai rapid, gasind solutii mai destepte si mai multe, si mangaind cu ochii, cu palma, cu tonul vocii, cu atingerea parului - pe scurt, imaginatia mea ciudat de bine informata deja despre specia femela, observa ca Dumnezeu fusese mai inspirat, mai artist, mai nuantat si mai indragostit de propria-i creatie cu femeia decat cu barbatul, inclusiv faptul ca o facuse din carne omeneasca, deci dintr-o materie prima mai de soi decat tarana mixata cu scuipat a primului barbat. A propos, asta e singurul caz in geneză cand un material de creatie e distilat din altul initial; celelalte creatii toate sunt facute odata, si femelele celorlalte specii sunt facute odata cu partea barbateasca, fiindca nu se pomeneste nicaieri ca Dumnezeu a cugetat: boului, calului, lupului, corbului, le trebuie fiecaruia cate o tovarasa, fiindca uite ce tristi sunt fara ea.
Femeile mi se pareau variante vii ale Mariei, asta nu-i de mirare, avand in vedere ca in toate reprezentarile grafice (renastere occidentala, pictura ortodoxa bizantina, pictura monastica), Maria nu e niciodata infatisata batrana. E de fapt, in nenumarate cazuri, pictata ori sculptata ca o adolescenta-mama. In Pieta, Maria e de-a dreptul sexi.
Acest paradox al puritatii sexi a Mariei, care e si al lui Isus, este (opinia mea) motivul pentru care filozofia mistica occidentala a inceput la un moment dat sa se intereseze de sfanta familie ca fizica si reala, sa sugereze ca Maria a avut si alti copii dupa ce l-a nascut pe Isus, sa reconstruiasca cu efort de-a dreptul stiintific o viata a lui Isus real-istorica, intr-un cuvant sa inceapa sa dea viata icoanelor, dintr-o nevoie de a renova propria noastra imagine bazala despre noi, ca barbati ori femei. Si astfel... arta, etern copilaroasa si usor de convins ca exista minuni inca nedescoperite, arta s-a lansat in repovestirea Bibliei, si in relansarea unor personaje biblice in fine dotate cu infatisare, cu trup, cu respiratie, cu parfum, cu miros, cu culoare a parului si lucire a ochilor. Cu viata.
Iubiti cititori romani, cartea mea Fata din Nazaret nu seamana cu Codul lui Da Vinci. Eu nu propun o demascare a unei biserici dominante si perverse. Eu propun o narare a inceputului crestinismului, din interiorul lui. Eu ofer o dezvaluire a Mariei dinauntrul ei, in pieptul ei, si prin respiratia ei. E o carte indrazneata? Poate. Orice opera cu adevarat artistica sfideaza simtul comun - dar il si reafirma ca un simt comun mai amplu si mai real, si mai surprinzator prin simplitatea lui. Maria aceasta, fata din Nazaret, exista de mult in mintile noastre -- ca o fata adolescenta atat de plina de farmec si de caracter, incat l-a fermecat si pe Iosif, si pe Aristobol fiul lui Irod, si pe tanarul Pilat, initial agent secret al Romei la Ierusalim, si... chiar pe Dumnezeu in cautarea lui de a gasi o noua Eva, cu ajutorul careia sa se impace cu copiii lui pe care ii izgnise din Rai, cam cu prea multa graba. Fructul oprit, doar el il pusese in pom, si anatomia nocturna a barbatului si femeii tot el o sculptase in asa fel ca ea sa se poata asambla si imbina in mod perfect, fara niciun antrenament anterior!
Despre aceste minuni si mistere a visat intreaga constiinta a Europei, de doua mii de ani.
Dati-mi voie sa vi le repovestesc in Fata din Nazaret.
As adauga intr-un articol urmator cum e privita fecioara Maria aici in America.
Intre timp, Fata din Nazaret e in librarii, si vi-o recomand cald.
Pe curand,
Citește pe Antena3.ro
