x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Finanţa, piaţa şi democraţia (I)

0
Autor: Daniel Daianu 30 Iun 2011 - 21:00

In 22 mai 2008 am cosemnat in coti­dianul francez Le Monde o scrisoare des­chisa adresata liderilor UE, ala­turi de trei fosti presedinti ai Comisiei Eu­ropene, noua fosti premieri si sase fosti ministri ai finantelor/economiei din tari din UE. Textul numit 'Pietele fi­nanciare nu trebuie sa ne gu­ver­ne­ze' lansa un avertisment privind iminenta unei crize financiare zgu­dui­toa­re, care va slabi considerabil lu­mea occidentala. La vremea pu­bli­carii scrisorii la varful Comisiei si ECB se vorbea despre 'robustetea' eco­nomiei europene, remarcandu-se, totodata, ca grupurile bancare eu­ro­pe­ne nu ar fi implicate, masiv, in producerea de active toxice, ca criza, pro­­babil, nu va traversa Oceanul. Am va­zut ce s-a intamplat o data cu mo­men­tul Lehman Brothers. De atunci a inceput calvarul financiar european intruchipat si de o criza a zonei euro.

De ceva timp ma muncesc doua gan­duri privind desfasurarea crizei. Nu as fi scris aceste randuri acum daca nu as fi vazut un bancher de­cla­rand la postul public tv ca principala misiune a industriei pe care o re­prezinta este de a avea grija de banii de­ponentilor. Stiind ca banca sa a fost salvata cu bani publici in tara mama, ca a fost implicata in ori­ginarea si distribuirea de derivate periculoase nu imi venea sa cred ce aud. Realitatea este ca multi in industria financiara nici acum nu asuma rolul pe care ea l-a jucat in produ­cerea unei crize fara egal dupa Marea De­pre­siune. Abuzul de securitizare, inselarea clientilor prin distribuirea de produse fara tranzactionare transparenta (fara valoare, practic), goana dupa profit prin neglijarea riscurilor la nivel micro si macro etc. au transformat mari componente ale industriei financiare intr-un veritabil destabilizator intern al economiilor industrializate. Evolutia intermedierii financiare in ultimele decenii a amplificat enorm riscuri sistemice, prin cresterea complexitatii si interconectivitatii. Cum subliniaza Andrew Haldane, directorul de cercetare la Banca Angliei, tocmai robustetea sistemelor a fost lovita. As mentiona si pe Alexander Lamfalussy, care in 1999, intr-o analiza de mare finete, arata cum abuzul de securitizare si cres­terea 'sectorului bancar umbra', care scapa reglementarilor, fac sistemele tot mai fragile. Criza a obligat guvernele sa redescopere nevoia de stabi­litate financiara.

De cand a irumpt criza financiara am scris despre cauzele crizei financiare, asa cum le vad, si am evocat rolul nefast al dereglementarilor, intre care renuntarea la legislatia Glass Steagall in 1999 si instituirea Commodities Markets Modernization Act din 2000 in SUA, care au stimulat operatiunile speculative. Sunt insa ingrijorat de doua procese, care par sa fie accentuate de criza financiara si care, in opinia mea, merita atentie sporita. Unul priveste ce s-a intamplat cu industria financiara in anii de criza. Riscuri sistemice au obligat guverne la interventie publica de salvare a unor giganti bancari, a celor numiti 'too big to fail'. Este drept ca aceasta interventie a fost insotita de eforturi de reforma a reglementarii si supravegherii pietelor financiare in domenii ca: limite la leverage (indatorare), cresterea capitalului propriu, reglementarea derivatelor, legarea remunerarii de performanta, ingradirea de operatiuni speculative etc. Si ironia face ca Adair Turner (seful Autoritatii pentru Servicii Financiare) si Mervyn King (guvernatorul Bancii Angliei) in Marea Britanie sa fie mai cutezanti decat omologi din Europa continentala.

O explicatie ar fi supraexpansiunea City-ului, care a vulnerabilizat mult economia britanica (Irlanda si Islanda fiind cazuri de-a dreptul extreme). Fapt este insa ca aceasta criza conduce la o consolidare pe piata si aparitia unor entitati financiare mai mari. Dimensiunea acestor grupuri face ca riscurile sistemice sa persiste.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de