In cavou SRL

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
In blocul cel nou cu birouri de inchiriat, ridicat peste drum de intrarea in Cimitirul Sfănta Varvara, se mută zilnic tot felul de societăţi şi companii. Uneori, tirurile şi camioanele cu mobilier vin agale in urma convoaielor funerare şi par să facă parte din ele.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
In blocul cel nou cu birouri de inchiriat, ridicat peste drum de intrarea in Cimitirul Sfănta Varvara, se mută zilnic tot felul de societăţi şi companii. Uneori, tirurile şi camioanele cu mobilier vin agale in urma convoaielor funerare şi par să facă parte din ele. Căte un şofer mai prost indreaptă coloana spre curtea blocului şi preotul trebuie să-l dojenească: "La stănga, fiule, la stănga!". Funcţionarii de la ultimele etaje sunt avantajaţi, fiindcă pot urmări cortegiile pănă ce ajung la groapă şi au ce comenta. Birourile directorilor, de la etajele unu şi doi, insă n-au parte decăt de inghesuiala de la poarta cimitirului. In ciuda unor incoveniente fireşti, cum ar fi dangătul clopotelor şi nesfărşita mormăială a preoţilor, pe care termopanele nu reuşesc să le rezolve complet, birourile continuă să fie inchiriate de edituri, societăţi de asigurări şi chiar de oficii navale. Funcţionarii, care in zilele fără multe inmormăntări se trezesc cu ciungii şi cu ceilalţi milogi de la poarta cimitirului in uşile birourilor lor, ii zic clădirii Turnul Babel. Arabul, care a cumpărat maidanul şi a inălţat blocul, n-are probleme cu cele sacre. Facem preţ bun, zice el, şi la oamenii nu contează morţi.


Arabul are dreptate. In numai căteva zile de la instalare, inmormăntările nu mai deranjează pe nimeni, iar portarii nu se mai ceartă cu cerşetorii. Directorii s-au inţeles să constituie un fond umanitar şi amărăţii, care in primele zile mişunau pe coridoare şi se ascundeau prin veceuri, ca să le poată tăia calea barosanilor, primesc zilnic căţiva lei şi-s mulţumiţi. Au, cum s-ar spune, un venit sigur, pe care şi-l apără de alţi cerşetori cu cărjele şi cu bastoanele pentru orbi. Din cănd in cănd, la uşile directorilor bat nişte indivizi dubioşi, care solicită sponsorizări pentru inmormăntările de VIP-uri. Un patron mai slab de inger a dat bani şi s-a trezit că, in fruntea unui cortegiu funerar televizat, doi ciocli purtau o pancartă mare pe care scria: "Eveniment sponsorizat de Marisol Mezeluri SRL". Sunt zile cănd personalul de la etajele cinsprezece şi şaisprezece n-are de lucru, şi femeile işi trag scaunele lăngă ferestre şi se uită in cimitir ca la teatru. La prima vedere nu se intămplă nimic. Dar după ce descoperi obiceiurile şi tainele locului, inţelegi că e multă viaţă in cimitir. I-ai văzut, tu, pe ăia doi in negru, care vin cu flori?, o intreabă doamna contabilă-şef de la Marisol Mezeluri pe colega de la resurse umane. Cei doi - o doamnă de 30 de ani şi un domn de 40 - veneau la criptele soţului şi respectiv a soţiei in zile diferite, dar de o săptămănă sosesc marţea, la aceeaşi oră şi pleacă impreună. "Ce contează că sunteam mort sau că respiram - zice arabul - mezeluri afaceri, cemeteru afaceri. Dacă e voie, cumparam cemeteru’."