În sănătatea strămoşilor

Nu, nu este o propunere de toast pentru cei care au trăit cu mult înaintea noastră. Cercetări recente ne oferă speranţa unei longevităţi superioare mediei de astăzi şi ca premiu suplimentar, o sănătate de invidiat. Tot ce avem de făcut este să studiem istoria sănătăţii şi a bolilor şi să încercăm să nu repetăm greşelile străbunilor. Simplu, nu-i aşa? Se pare că nu.

Acum câteva mii de ani populaţia indigenă a continentului american, aflată în ceea ce sunt azi statele din nord-vest (Oregon Washington, California) şi pe litoralul brazilian, se  hrănea cu vânat, peşti, scoici şi ierburi. Antropologii ne oferă descrieri de oameni înalţi şi sănătoşi, cu o dantură impecabilă şi cu o viaţă destul de lungă. Un tablou aproape idilic, dar nu izolat.

În urmă cu 15 milenii oamenii colonizaseră Africa, apoi Asia, Australia şi Europa şi începuseră să pătrundă în America de Nord. Inventaseră şi foloseau suliţe, ace şi topoare, pescuiau cu plase şi bărci, culegeau ierburi în scopuri medicale. Pictau pereţii peşterilor, stăteau la taifas, cântau, făceau comerţ cu vecinii.

Erau vânători şi culegători de fructe şi nu munceau prea greu, cel puţin aşa am putea deduce din programul unor triburi care trăiesc şi azi ca în epoca de piatră. Populaţiile Hadza din Tanzania şi Kung din Botswana nu "lucrează" mai mult de 14 ore pe săptămână.

Perioada aceasta fericită din istoria umanităţii nu a durat prea mult.

Creşterea explozivă a populaţiei i-a obligat pe oameni să găsească soluţii noi care să le asigure supravieţuirea. Aşa a apărut agricultura, cam acum 12 milenii. O dată cu ea şi-au făcut apariţia despăduririle, lipsa de proteine şi vitamine.

Primii agricultori aveau o statură mai modestă decât înaintaşii lor care vânau, uzura articulaţiilor era mai rapidă datorită eforturilor fizice susţinute, dantura mai puţin sănătoasă. Domesticirea animalelor a favorizat şi ea răspândirea bolilor virale şi microbiene ca şi infestarea cu paraziţi.

Au început să se nască rivalităţi pentru controlul surselor de apă, societatea s-a stratificat, aglomeraţia a crescut. Agricultura a însemnat pentru omenire, aşa cum ne asigură o autoritate de mărimea lui Engels, sfârşitul inocenţei. Al inocenţei politice, desigur.

A fost studiată starea de sănătate a unor populaţii izolate genetic, locuitorii insulei North Sentinel din marea Andaman şi tribul Tsimane din junglele Boliviei. Etapa următoare va fi reprezentată de realizarea unei hărţi a patologiei şi longevităţii pe tot globul care să pună în evidenţă schimbările produse în ultimele trei milenii. Rezultatele preliminare au produs uimire, oamenii erau ceva mai sănătoşi acum trei mii de ani decât acum trei sute de ani.

În Europa şi pe continentul american se poate vorbi de o îmbunătăţire a stării de sănătate doar în ultimul secol şi jumătate. Au contribuit la asta calitatea alimentelor, îmbunătăţirea igienei şi a salubrităţii şi evident, dezvoltarea medicinei. De la sfârşitul secolului 19 populaţia începe să crească în înălţime, scade incidenţa anemiei şi a vitaminozelor, bolile infecţioase pierd teren.

Chiar dacă vânătorii din vechime beneficiau de o alimentaţie ceva mai "raţională" decât populaţiile agricole longevitatea lor era limitată de violenţă. Să nu uităm că faimosul Otzi, cel care şi-a găsit sfârşitul acum 5.300 de ani, avea o săgeată înfiptă în umăr. Dietele "paleolitice", care revin din când în când la modă, nu ne vor asigura o stare de sănatate care să stârnească invidia celor care se hrănesc cu alimente convenţionale.

Nu putem încă vorbi de concluzii. Deşi studiul populaţiilor care trăiesc în condiţii asemănătoare cu cele din epoca de piatră ne arată că există unele avantaje în alimentaţia lor, nu putem aplica încă această observaţie la dietetica modernă.

Ca aspect, membrii triburilor studiate nu diferă prea mult de noi, un Tsimane de 65 de ani arată aproape la fel ca un european de aceeaşi vârstă. Ce e drept, e ceva mai puţin gras şi are mai puţin colesterol. Se mai ştie că nu bolile cardio-vasculare reprezintă pentru aceşti "primitivi" cauza cea mai frecventă a mortalităţii. Acest rol îl joacă infecţiile de tot felul. Ce vom face cu aceste informaţii? Greu de spus, pe moment.

Există însă un detaliu care trebuie să ne dea de gândit. Tribul Tsimane s-a ajutat foarte mult cu medicina tradiţională, bazată pe folosirea plantelor. Copiii bolnăvicioşi sunt cei ai căror părinţi s-au îndepărtat de tradiţie. Părinţii care au cunoştinţe solide privind aceste plante medicinale au copiii cei mai sănătoşi.