Ion Dolănescu devenise atât de popular, de îndrăgit, de admirat, încât cota lui urcase pe culmi, se înghesuiau organizatorii de spectacole să-l anunţe în fruntea distribuţiilor, se aliniau la coadă cei cu nunţi, botezuri, sărbătoriri să-l cheme la cântat. Bineînţeles, la aşa poziţie în clasament şi tarifele erau foarte mari, Ion Dolănescu strânsese o avere zdravănă. Nu prea suna bine în regimul comunist, de aceea intrase în atenţia miliţienilor şi procurorilor pentru câştiguri ilicite. L-a salvat Ioana Radu, vestita cântăreaţă a romanţelor şi melodiilor de inimă albastră. Fiind simpatizată de Ceauşeşti, i-a spus lui Nicolae să dea ordin să-l lase în pace pe Ion Dolănescu, ceea ce s-a întâmplat. Dar lumea nu ştie că Ion Dolănescu pornise dintr-o familie modestă, dintr-o comună din judeţul Dâmboviţa. Băiat de 18 ani, încăleca pe bicicleta veche şi alerga prin sat să facă injecţii celor bolnavi, ca să strângă bani pentru a-şi lua costum popular şi a merge la spectacolele din alte oraşe. Norocul l-a luat de braţ când, urcând pe scena unui festival, l-a auzit Maria Tănase, l-a remarcat şi aşa i s-au deschis toate porţile. Între strămoşii lui Ion Dolănescu s-ar afla şi un cunoscut haiduc, Dolan. În casa lui din strada Caimatei vedeta dădea mese cu petrecerea întinzându-se pe mai multe zile, ospeţe cu invitaţi importanţi, cu artişti, cu sportivi campioni. Casa de la lângă Piaţa Rosetti, pe care s-au înfruntat în procese fiii moştenitori ai lui Ion Dolănescu, a fost casa concepută, desenată, construită de scriitorul celebru şi mare avocat Barbu Ştefănescu Delavrancea. În ea a locuit fiica acestuia, Cella Delavrancea, cunoscută profesoară de pian, cea care l-a avut student pe Dan Grigore, între alţii. În casa din strada Caimatei veneau în vizită Caragiale şi George Enescu, scria epistole Brâncuşi, prin casa cumpărată de Dolănescu plutea profeţia lui Ştefan cel Mare din piesa „Apus de soare”: „Moldova este a urmaşilor urmaşilor voştri!”.