Lumea a cunoscut multe feluri de îndrăgostire. Cele mai obişnuite iubiri sunt cele care au pe partea cealaltă a baricadei un personaj: un bărbat sau o femeie. Sunt oameni care se îndrăgostesc de personalităţi, sunt oameni care fac pasiuni – unele chiar bolnăvicioase pentru persoane publice, dar pe care le văd la televizor, în filme, pe scenă etc. Iată că tehnica modernă, respectiv calculatorul şi internetul, poate şi telefonia mobilă, a dat naştere unei "iubiri speciale", unei forme de dragoste care nu era imaginată în urmă cu vreo... 20 de ani. "Iubirea online" sau "iubirea pe internet", sau "iubirea pe chat", sau "iubirea pentru un necunoscut", sau "iubirea imaginară/virtuală"!
Aş fi vrut să scriu acest articol mult mai târziu, după ce aş fi încercat să pătrund mai adânc în taina sentimentului "online" (voi mai reflecta, însă pe această temă şi voi reveni). Dar lucrurile s-au precipitat şi am simţit că ar putea fi o urgenţă în abordarea temei, întrucât ea nu este singulară, cât mai degrabă a devenit o formă foarte obişnuită de iubire. O formă despre care nu s-a spus nimic până acum, deşi am constatat că există victime ale acestei forme de iubire şi printre copiii de clasa a V-a, care comunică pe chat. Corespondenţa mea din ultimele săptămâni cu o fată care trăieşte "iubirea, dar şi suferinţa din dragoste online" mi-au dezvăluit aspecte tulburătoare ale unei relaţii care a avut loc doar... "prin internet" şi prin două-trei convorbiri telefonice. Scrisoarea pe care am primit-o ieri de la această fată mi-a sugerat caracterul urgent al problemei şi invitaţia de a o sesiza pentru început, poate tocmai din pricina răspândirii ei tăcute printre tineri, şi nu doar printre ei. Căci cuplul "virtual" pe care l-am cunoscut graţie scrisorilor amintite este un cuplu de adulţi!
Viaţa emoţională a unui cuplu virtual s-a desfăşurat după toate tiparele specifice unei relaţii adevărate: s-au îndrăgostit pe chat, fiecare de o imagine, fiecare de imaginea celuilalt. S-au certat pe chat. S-au supărat. S-au respins. S-au împăcat şi s-au despărţit. "Nu înţeleg cum pot să sufăr atât din cauza unui bărbat pe care nici nu-l cunosc", a remarcat femeia care mi-a scris. Totuşi, ea a trăit emoţional sentimentul profund de a-l fi cunoscut şi recunoscut pe bărbatul de pe internet. Şi-au spus unii altora poveştile de viaţă, şi-au făcut mărturisiri, s-au simţit în al nouălea cer şi apoi... s-au prăbuşit în Iadul suferinţei. Toate acestea fără să se fi văzut măcar o singură dată. Este posibil aşa ceva? Unii ar spune că-i o nebunie, dar toate trăirile ar putea fi văzute ca nebunii atunci când nu eşti tu în pielea trăitorului.
Eu cred că iubirea online sau iubirea virtuală va fi tot mai mult prezentă în viaţa oamenilor, căci ea este, înainte de orice, consecinţa revoluţiei tehnice, dar şi a creşterii nivelului de conştiinţă şi energie al oamenilor, care va aduce necesitatea cunoaşterii de sine în prim plan. "Trăieşti această relaţie pentru că ai suferit într-o relaţie anterioară de dragoste", i-am spus femeii care mi-a povestit istoria ei. Bărbatul de care s-a îndrăgostit nu este "real" sută la sută pentru că el este, de fapt, o imagine a minţii, o proiecţie, o creaţie care dezvăluie puterea lăuntrică a îndrăgostitului. Este imaginea celui pe care nu-l cunoşti în tine. Femeia îndrăgostită şi-a creat această iubire virtuală sau Sinele ei a sprijinit-o în acest demers, pentru că în sufletul şi-n mintea femeii era suferinţă reprimată în trecut. Caznele unei iubiri adevărate, palpabile sunt mai mult mimate într-o iubire virtuală, dar emoţiile care trebuie vindecate sunt aceleaşi, la fel de puternice, de dureroase şi de prezente. În iubirea virtuală se ascunde oportunitatea pentru vindecarea emoţiilor traumatizante din trecut, dar cu o condiţie: aceea ca persoana care trăieşte durerea de acum să ia tot ce i se întâmplă ca pe o oportunitate pentru vindecare emoţională. Iubirile virtuale sunt o invitaţie la asumarea responsabilităţii de creatori ai realităţii noastre. Pentru că aceste capacităţi devin tot mai pronunţate pe măsură ce ne apropiem de anul 2012, tehnica modernă va fi un mijloc important de conştientizare de sine.
Omul de azi creează mai rapid, mai intens, gândurile şi trăirile sale sunt mai puternice, iar consecinţele acestei puteri folosite negativ sunt suferinţa, deziluzia şi dezamăgirea. Dar pentru ce? Pentru un bărbat necunoscut sau pentru o femeie necunoscută. Iar cel necunoscut este necunoscutul din noi! Tocmai asta dezvăluie iubirea virtuală: cel pe care îl acuzi de suferinţa ta nu-i real, nu există, nu-i altul, eşti tu. De aceea lipseşte personajul carnal în acest tip de dragoste; el nu există... Cel care nu te iubeşte e-n tine, este partea din tine care alege să sufere. Dar se poate să ne şi iubim pe noi înşine şi tocmai acesta-i sensul iubirii virtuale, asta-i invitaţia ei: iubeşte-te pe tine însuţi!