Parcă îmi răsună în urechi acordurile cântecului de jale pe care tocmai îl scriu acum maneliștii vânați de Fisc. Clar o să fie cu dușmani şi cu invidie, cu nedreptate şi cu durere multă. Taman bine, îşi îmbogățesc maneliștii repertoriul, mai fac bani şi profită şi de statutul de victime ale gonacilor ANAF. Sincer, deocamdată o văd doar ca pe o vânătoare anunțată şi mult prea strigată ca să mai aibă efect. Aplaud eficienţa domnilor de la Fisc de a ne da nouă, jurnaliștilor, o țintă taman bună de tocat, ca să nu ne mai uităm prea atent la alte teme. Să nu mă înțelegeți greșit, cred că de evazioniștii protejați 25 de ani trebuie să se apuce clar ANAF şi să îi forțeze să îşi justifice averile. Mă tem însă că e doar un spectacol cu 3 maneliști şi un Bulibașă care, ce să vezi, o să ne demonstreze că sunt săraci lipiți şi doar foarte orgolioși - motiv pentru care împrumută lucruri scumpe de la străini (sic - aşa zice Bulibașa Stănescu că se explică limuzinele şi mașinile sport de sute de mii de euro) şi le înapoiază după ce se mândresc cu ele pe la nunţi. Unii maneliști ne fac şi ei deja să le plângem de milă pentru că ei cântă pe 50 de lei - bani de taxi în cel mai bun caz. După ce terminăm un pachet de șervețele, vă propun să ne gândim atent la ce ascunde manelizarea publică: ce legi se coc acum, ce negocieri ascunse au loc pe scena politică şi cine pe cine vinde. Marfă bună de încă o manea, nu?