Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De data asta, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, fiindcă incidentul s-a lăsat cu o condamnare penală a uneia dintre părţile aflate în conflict deschis. Este vorba despre profesoara de educaţie fizică de la Liceul Teoretic din Recaş, pe care Curtea de Apel Timiş a condamnat-o la 9 luni de închisoare şi la plata unei despăgubiri morale de 200 euro pentru că l-a bătut pe un elev din clasa a V-a care, în timpul orei, a avut un comportament necorect şi chiar a înjurat-o. Pentru corecta informare a cititorilor, trebuie să menţionez că profesoara respectivă nu va executa cele 9 luni de închisoare , pedeapsa fiind amânată de instanţă pentru doi ani cu supraveghere, dar, prin decizia Inspectoratului şcolar judeţean Timiş, a pierdut dreptul de a mai preda. Sancţiune penală pe care instanţa o motivează prin gravitatea faptei, menţionând că „partea vătămată a suferit vătămări de natură psihică, emoţională, în condiţiile în care a fost agresată fizic, în public, în faţa colegilor de clasă, încercând un sentiment de umilinţă şi de ruşine”.
Va înţelege orice om de bună credinţă că nu am în nici-un caz intenţia să scuz comportamentul agresiv şi profund incorect al profesoarei, dar, nici că aş avea intenţia de a ignora suferinţele fizice şi morale ale elevului. După cum nu pot să nu pun o simplă întrebare:dacă distinşii magistraţi au făcut vorbire despre umilinţa şi ruşinea care l-au încercat pe şcolarul victimă a agresiunii profesoarei sale de sport, atunci nu ar fi cazul ca şi noi, opinia publică, să ne întrebăm dacă, nu cumva, şi flăcăiandrului cu pricina nu ar trebui să îi fie ruşine pentru că a înjurat-o pe profesoară şi, în acest fel, şi el, a umilit-o ? De fapt, să le fie ruşine, lui şi familiei sale, care, se vede treaba, nu a reuşit să îl înveţe cum să se poarte la şcoală şi în societate.
Pun întrebarea deoarece în relatările de presă nu se menţionează decât pedeapsa dată de instanţă în urma acestui reprobabil şi intolerabil comportament al profesoarei de la Liceul Teoretic din Recaş. În schimb, cel puţin până acum, nu aflăm şi dacă, pentru comportamentul incorect pe care l-a avut în timpul orei de curs, elevul-problemă a fost mustrat aşa după cum o merita. Admit,desigur, că el a fost victima comportamentului agresiv al profesoarei, dar calitatea de victimă nu îi justifică şi nici nu îi scuză comportamentul, el însuşi incorect, pe care aceste elev l-a avut în timpul orei de curs şi care, de fapt, a declanşat incidentul.
Este,de asemenea, de apreciat faptul că sancţionarea profesoarei bătăuşe a devenit publică şi, în acest fel, poate să reprezinte un avertisment dat altor cadre didactic predispuse la un asemenea comportament, dar, oare, ce să s-ar putea înţelege din faptul că postura de victimă îl poate scuti pe acest elev- problemă de orice sancţiune disciplinară prevăzută în regulamentele şcolare? Simplu ca bună ziua, nu s-ar putea înţelege decât că aceştia pot să facă în timpul orelor şi în recreaţii tot felul de nefăcute fără temă şi fără ruşine. După cum, la rândul lor, părinţii unor odrasle de acest soi nu vor trebui să îşi facă griji fiindcă, la o adică, până şi o simplă observaţie, scrisă sau verbală, primită din partea unui profesor,a dirigintelui sau a conducerii şcolii poate fi contestată pe motiv că l-a adus pe respectivul în situaţia de a-l încerca „un sentiment de umilinţă şi de ruşine”.
Ceea ce, potrivit standardelor emancipării tinerelor generaţii dictate de promotorii corectitudinii politice este profund incorect şi de neacceptat, nu-i aşa? Obiecţie pe care putem să o iau şi eu în serios dar,dintr-o ştire de ultimă oră, înţelegem că, la un liceu din Bacău, un elev a scos din rucsac un cuţit şi voia sa îl taie pe profesorul de sport cu care avusese un conflict verbal în timpul orei. Efect al legii compensaţiei, în oglindă cu incidentul de la liceul din Recaş ? Categoric NU! În realitate,încă un nou şi foarte îngrijorător semnal că lucrurile au ajuns mult prea departe şi că trebuie luate,urgent, măsuri categorice pentru stopare violenţei în şcoli! Măsuri ferme, nu doar declaraţii de bune intenţii.
