Mesajul leandrului roz... cu floare albă!

Nu ma gandisem niciodata ca si florile pot face surprize, cu toate ca este cunoscuta si dovedita stiintific sensibilitatea florilor, ca si capacitatea lor de a percepe gandurile si trairile oamenilor. Ieri-dimineata, leandrul meu, care face neobosit flori roz de vreo zece ani incoace, a facut... o floare alba. Transformarea asta m-a uluit si mi-a creat o bucurie de-o asemena intensitate, incat am plonjat instantaneu intr-o stare de spirit inaltatoare. "Smecherul de leandru roz a facut o floare alba", a spus un membru al familiei mele, cel care a vazut primul floarea. Mi-am amintit de indata ca sambata seara vazusem un film la Romantica, "Doamna Ritchie"; am retinut titlul pentru ca subiectul mi-a placut si-mi doream sa scriu despre el. Doamna Ritchie avea o gradina cu flori, in care aruncase candva cenusa sotului ei. Ea vorbea cu florile si se consulta continuu cu sotul ei, pe care-l simtea ca fiind gradina insasi si fiecare floare, in acelasi timp. Intr-o zi, un adolescent i-a furat geanta doamnei Ritchie, iar directorul scolii i-a spus baiatului ca-l primea in continuare la scoala cu o conditie: sa lucreze la doamna Ritchie in gradina pana cand isi achita datoria, adica banii din poseta furata, pe care baiatul ii cheltuise impreuna cu prietenul sau. Charlie, baiatul pedepsit, a adormit intr-o zi in gradina si s-a trezit atunci cand o voce blanda, masculina, i-a spus: "Trezeste-te, Charlie!". Era vocea sotului doamnei Ritchie. Cand baiatul a deschis ochii, era inconjurat de un miracol: gradina verde pana atunci era plina de flori. Sufletul baiatului a inceput sa se transforme in fata acestui peisaj miraculos, in prejma doamnei Ritchie, care avea doi baieti handicapati, iar rugaciunea ei zilnica, inainte de masa, era aceasta: "Multumim, Doamne, pentru handicapurile noastre, caci ele ne-au fost date pentru a ne cunoaste pe noi insine"... La finalul filmului, cand adolescentul zvapaiat si artagos se transforma intr-un tanar responsabil, capabil sa vada dincolo de aparentele lumii acesteia, doamna Ritchie ii spune: "Tu esti cea mai buna floare din gradina mea!".

Am adormit cu gustul dulce al miracolului transformarii, pentru ca dimineata sa-l gasesc intr-o forma asemanatoare la usa mea. Mai mult, dupa ce ma uimise floarea alba a leandrului roz, dar si sincronistica alaturare a filmului cu gradina miraculoasa de flori, cand am deschis Jurnalul National pe Internet m-am umplut iarasi de uluire: uitasem, fara nici o explicatie logica, faptul ca articolul meu care fusese postat duminica se numea "Trandafirul celorlalti" (el a fost scris in urma cu o saptamana si jumatate). Era vorba tot despre flori, despre a fi noi insine florile celorlalti, despre destinul florilor de a ne darui frumusetea lor si despre destinul nostru, acela de a ne darui frumusetea la fel ca florile. Toate aceste evenimente – filmul despre flori si transformarea fiintei prin cunoasterea de sine, floarea alba a leandrului roz, care spune ca orice trasformare este posibila, si articolul despre daruire si primire neconditionata a frumusetii, exprimata prin flori – au creat un eveniment sincronistic. Carl Gustave Jung, psihanalistul care a definit si a cercetat sincronicitatea, a spus ca astfel de evenimente contin mesaje importante pentru noi. Prezenta florilor in sincronicitatea aceasta dezvaluie un mesaj despre transformare, care va este adresat si dumneavoastra, cititorilor nostri, fie si numai pentru ca articolul de ieri a fost una dintre cheile sincronicitatii. Cineva de acolo, din nevazutul care face vazutul, vrea sa va spuna ca "totul este posibil". Cand mintea ne spune ca exista lucruri pe care nu le putem face, ca exista lucruri facute asa cum sunt si imposibil de transformat sau de schimbat sa ne amintim ca "ceea ce la oameni este imposibil, la Dumnezeu este posibil". Daca un leandru roz poate face o floare alba e ca si cum un om blond se poate trezi brunet sau unul cu ochi caprui se poate trezi cu ochi verzi. Transformarea noastra interioara aduce in manifestare puterea divina, capabila sa puna o multime de evenimente cap la cap, fie si pentru a ne transmite mesajul "nu mai credeti in imposibil: totul, chiar si ceea ce pare inscris in gene, in natura, poate fi transformat" si de aceea sa pastram intiparit in fiinta noastra mesajul acesta. Un mesaj puternic pentru orice stare de criza a vietii: "totul este posibil", oricat de imposibil ar parea.