Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În urmă cu vreo cinci ani am scris un articol cu titlul „Îngeri care merg pe stradă”! Articolul era pur teoretic, dar era scris imediat după o întâlnire pe stradă, care mă marcase profund. Am decis să merg acasă pe jos, căci mă simţeam ca pe altă lume după o întâlnire obişnuită, unde chiar cântasem sub coordonarea unui profesor de muzică; cântectul nu mă relaxase, dimpotrivă, mă purtase într-un registru energetic devastator. Mă părăsise energia şi, dintr-o dată, gândurile mele, sentimentele şi trăirile erau de nerecunoscut.
Părea că nu mai ştiu nimic despre lume şi viaţă, părea că mă aflu într-un deşert şi, mai mult, părea că sunt într-o lume cu totul diferită de cea pe care o ştiam înainte de întâlnirea aceea. Cum mergeam aşa, buimacă şi cu lacrimi în ochi, lacrimi cărora nu le cunoaşteam cauza (era o preluare emoţională devastatoare), a apărut lângă mine un bărbat. M-am gândit imediat: „Asta-mi lipsea, să mă agaţe unul în asemenea momente”! În interiorul meu respingeam orice conversaţie, dar omul mergea liniştit pe lângă mine şi-mi spunea toate lucrurile pe care le ştiam, dar le uitasem. Despre energia umană, despre gândurile care ne creează realitatea, despre transmiterea emoţiilor şi despre Biblie.
Am început să devin atentă la el când am înţeles că apăruse din senin pe lângă mine cineva care părea să fi citit toate articolele pe care le scrisesem până atunci. Când l-am întrebat care era natura lecturilor sale, omul mi-a spus: „Eu citesc Biblia”! „N-ar părea că citiţi numai Biblia”, am replicat. Curioasă, l-am întrebat: „Ce meserie aveţi? Şi cum de vă aflaţi aici, pe acelaşi drum cu mine?”. „A, eu sunt maestru electrician”, mi-a spus bărbatul. Merg la «piaţa de piese electrice»„ „Nu ştiam că există pe aici o asemenea piaţă”, am zis imediat, dar el n-a comentat. În schimb, „maestrul electrician” îmi ştia trecutul, de parcă... ar fi colindat prin viaţa mea sau eu însămi i l-aş fi mărturisit.
Şi, puţin înainte de a ne lua rămas bun, el mi-a spus: „Nu vă gândiţi la viitor, nu-i aşa? Ar trebui să vă imaginaţi viitorul aşa cum vreţi să fie. Imaginaţia este creatoare. Ceea ce-ţi imaginezi intră în manifestare, aşa că vă rog să vă gândiţi la viitor în cele mai mici detalii. Să vă gândiţi exact aşa cum doriţi să fie el”, mi-a recomandat bărbatul. Nici nu mi-am dat seama că îmi revenisem complet pe drum: energia mea emoţională şi fizică era restabilită şi chiar cu mult mai bună. Tristeţea şi deruta dispăruseră şi-n locul lor apăruse o stranie bănuială, şi anume că omul acela nu era... doar „om”.
În clipa în care i-am întins mâna pentru despărţire, certitudinea că aveam în faţă cea mai „inumană” fiinţă pe care o cunoscusem vreodată m-a copleşit. Mâna lui nu era o mână... normală; este greu de descris un asemenea sentiment, dar părea că am atins... ceva imaterial. „Maestrul electrician” îmi reparase energia care se demolase la întâlnirea anterioară. M-am gândit că era un „maestru al energiei umane”, căci de îndată ce am ajuns acasă am şi fost în stare să scriu cu uşurinţă articolul „Îngeri care merg pe stradă”! Iar în seara aceea am primit pe e-mail o fotografie stranie, care-l reprezenta pe Contele de Saint Germain.
Chipul de pe stradă semăna izbitor cu acela din fotografie (persoana care mi-a trimis fotografia nu avea habar de întâlnirea mea pe stradă, dar preciza că-i o fotografie inedită şi rară a celebrului conte, cunoscut în lumea iniţiatică, ezoterică pentru apariţiile sale spontane). Dacă a fost Saint Germain, un înger sau un om obişnuit, nu ştiu; cert este că nu există nici o piaţă de piese electrice în tot cartierul în care s-a întâmplat totul, iar electricienii pot fi „maiştri”, dar nu „maeştri”.
Am vrut să vă transmit acum „mesajul îngerului pe care l-am perceput în anul 2005”, pentru că este un mesaj potrivit pentru încheierea unui an şi începutul altuia: Gândiţi-vă la viitor în cele mai mici detalii. Faceţi proiecte pe care să le vedeţi în imaginaţie gata împlinite. Nu vă împiedicaţi de imposibil, căci noi suntem fiinţe energetice, spirituale, îngerii ne însoţesc şi ne ajută, uneori chiar pentru o reparaţie „electrică” de urgenţă, aşa cum s-a întâmplat atunci când ceva straniu m-a dus la o prăbuşire energetică. Ceea ce putem vedea cu ochii minţii şi ai imaginaţiei devine viitorul nostru. Aşa cum mi-a spus „maestrul electrician de pe stradă”, „viitorul devine aşa cum îl programăm noi înşine prin gândire şi imaginaţie”!
Citește pe Antena3.ro
Vă doresc „La mulţi ani!” şi puterea de a vă gândi la viitor în cel mai frumos mod posibil, pentru ca tot ceea ce-i frumos şi bun să fie mai mult prezent în viaţa de zi cu zi a tuturor.
