Misterul feminin

Multe lucruri par firesti doar pentru ca se intampla. Pare firesc ca la facultatile de Litere sa invete mai multe studente, decat studenti.

In anii in care numarul baietilor e foarte mic, ceva incepe sa nu mai fie in regula. Dar ce nu mai e in regula intelegi doar in anii cand la cursuri vin numai trei sau patru baieti, cu care fetele se poarta de parca nici n-ar exista. Intr-o zi, studentul Chirita chiar s-a enervat si le-a spus-o colegelor lui de la obraz: "Ma, voi discutati de-ale voastre ca si cum eu as fi o mobila. Nu va dati seama ca sunt si eu barbat, am mandria mea, vreau sa admir femeile, nu sa ascult tot timpul numai prostii despre rujuri si ciorapi?" "I-auzi la el - a zis Camelia, si toate fetele au ras ca la un fapt de la sine inteles - , Chirita e barbat! Asteapta sa fiti mai multi, ca sa vedem care-i barbat. Tu, Chirita, nu contezi."

Cum asta s-a petrecut in anul al doilea, studentul Chirita Ion s-a izolat in ultima banca a amfiteatrului, iar la seminarii tot in ultima banca a stat. In toti cei patru ani care au urmat a privit cefe, carlionti, omoplati, iar cand fetele se aplecau peste banci in fata, si funduri. Tot neamul de funduri. N-a devenit misogin, dar nici mult nu-i mai trebuia ca sa dezlege misterul feminin. Oricum, ce a priceput Chirita Ion din psihologia fetelor de douazeci de ani l-a convins ca prea multe deosebiri fata de psihologia baietilor de douazeci de ani nu existau. Sau ca existau, dar numai la fiecare fata in parte. Laolalta, nu mai tineau cont ca erau studiate de un baiat. Ciudat era ca tot Camelia, care-i vorbise ca unui barbatus din dotare, cu numar de inventar, nu ca unui om ce putea sa ramana complexat de cuvintele ei pentru tot restul vietii, venea langa Chirita Ion in ultima banca si-i zicea: "Ma, Ionele, nu fi prost, nu aici iti gasesti tu o prietena, ci la Chimie sau la Matematica. Nu ca nu te place nimeni. Stiu eu, dar nu ti le spun, vreo trei care-s topite dupa tine, insa raman asa, topite, decat sa se uite dupa ele tot amfiteatrul. Daca te barfeste o colega, mai merge, dar daca te barfesc o suta, te-au desfiintat. Pricepi?" Chirita Ion pricepea si prima fata de la Chimie pe care a invitat-o la o cofetarie i-a devenit, la terminarea facultatii, sotie. Cata dreptate avusese Camelia! Chirita Ion o astepta pe Cosmescu Ionela in fata intrarii Caminului de fete de la Chimie si se minuna de cat de desteapta putea sa fie Camelia. Una langa alta, nici o fata nu era draguta. Prin comparatie, toate pierdeau. Separat insa, una era mai draguta ca alta. "Asta e - si-a zis Chirita Ion, intelegand ca nu e deloc misogin - , numai oile sunt multimi. Oamenii sunt ei insisi, unul cate unul."