Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Publicaţiile apărute in ultimele zile ale unui an şi in primele ale anului următor sunt pline de liste.
Publicaţiile apărute in ultimele zile ale unui an şi in primele ale anului următor sunt pline de liste. Putem, indiferent dacă vrem sau nu, afla care au fost cele mai importante invenţii, cele mai neglijate informaţii, cele mai tulburătoare descoperiri arheologice, cele mai cumplite catastrofe (fie ele fenomene ale naturii sau accidente) şi chiar cele mai stupide ştiri ale anului care abia s-a terminat. In avalanşa de liste işi face insă loc şi căte una care poate fi utilă. Cum este cea apărută intr-o prestigioasă publicaţie medicală britanică, avănd ca subiect aşa-zisele mituri medicale, informaţii foarte răspăndite, dar de regulă fără nici o justificare ştiinţifică.
Să incepem cu mitul celor cel puţin şapte pahare de apă in 24 de ore, absolut necesare bunei funcţionări a organismului. Sistematic menţionată in mijloacele de informare in masă, informaţia nu are nici un fel de acoperire ştiinţifică. Evitarea deshidratării este esenţială in orice climat, dar, cu rare excepţii, oamenii se descurcă destul de bine fără a respecta această regulă. Probabil şi fiindcă setea este foarte greu de suportat...
Printre celelalte căteva mituri supuse unei riguroase analize ştiinţifice apare şi cel al riscurilor legate de cititul la lumina slabă. Mărturisesc că am auzit de nenumărate ori că "iţi strici ochii" dacă citeşti la lumina unui bec mai chior, la lumănare sau la lampa de gaz. Marea majoritate a oftalmologilor refuză să creadă că iluminarea insuficientă poate provoca leziuni ireversibile. In cel mai rău caz ar putea apărea aşa-numita "oboseală" vizuală, insoţită de clipitul mai des, de lacrimi şi senzaţia vagă de "corp străin" in ochi, uneori semnul unei uşoare inflamaţii.
Dar riscul de a auzi un părinte sau un bunic care işi avertizează progenitura in astfel de situaţii este minim şi tinde spre zero. Copiii nu prea mai citesc, iar iluminarea casnică este cel puţin rezonabilă in aproape toată lumea. Efectele ecranului de computer asupra acuităţii vizuale nu au fost incă suficient studiate, dar probabil că nu mai avem mult de aşteptat.
Un alt mit, cel al efectelor bărbieritului şi/sau depilării. Se spune că aceste operaţiuni provoacă o creştere mai rapidă a părului, care devine şi mai aspru decăt cel eliminat. Măsurători repetate au dovedit insă că viteza de creştere a părului nu se schimbă, aşa cum nu se observă modificări ale grosimii firelor. Ce e drept, tulpinile scurte ale părului proaspăt crescut dau impresia de asprime. Impresie care dispare atunci cănd părul revine la lungimea şi forma sa obişnuită.
Mărturisesc că nu am auzit pănă acum de mitul somnolenţei provocate de consumul fripturii de curcan. Carnea acestei nobile păsări conţine un aminoacid numit triptofan, precursor al serotoninei, substanţă care controlează somnul şi dispoziţia. Ea apare in cantităţi asemănătoare şi in carnea de pui sau de vită, aşa că nu ne mai rămăne decăt să punem somnolenţa pe seama cantităţii de măncare consumate. Fără a mai pomeni băutura...
Prima menţiune a folosirii a doar 10% din capacitatea creierului apare prin 1907. După un secol de cercetări nimic nu vine in favoarea acestei afirmaţii. Tehnicile moderne de vizualizare a activităţii creierului, care fie că urmăresc activitatea electrică sau metabolică, fie pur şi simplu circulaţia săngelui, nu au pus niciodată in evidenţă vreo regiune tăcută sau inactivă a creierului uman.
Deşi de la apariţia telefoanelor celulare nu a trecut incă prea multă vreme, ele au reuşit să se ancoreze in mitologia medicală modernă. Utilizarea lor este strict interzisă in spitale, fiindcă se crede că ele ar putea afecta negativ funcţionarea aparaturii medicale. Cercetătorii au căutat să stabilească factorul de risc. Rezultatul? Zero. Folosirea telefoanelor celulare mai este incă interzisă la bordul avioanelor nu din teama de interferenţă cu echipamentul de navigaţie, ci a riscului de a intercepta comunicaţiile dintre piloţi şi centrele de control.
La sfărşit, un mit cam sinistru. Oare părul şi unghiile mai cresc după moarte? Ideea, provenită poate din povestirile de groază, s-a dovedit a fi total nefondată. Pielea nealimentată cu sănge se usucă şi se retrage dănd impresia de creştere a părului şi unghiilor. Dar, aşa cum spunea un celebru personaj de televiziune al secolului trecut, chiar dacă părul şi unghiile nu mai cresc la omul mort, numărul de apeluri telefonice scade semnificativ.
Despre curent, apă rece, infăşarea pruncilor ca şi alăptatul lor din trei in trei ore, altă dată.
